omográmă s. f., pl. omográme

OMOGRÁMĂ s.f. (Lingv.) Cuvânt care are aceeași grafie cu un altul de origine diferită; omograf. [Cf. it. omogramma].

OMOGRÁMĂ s. f. (cf. it. omogramma): cuvânt care are aceeași grafie cu un altul de origine diferită, ca de exemplu bótă „doniță” (et. necunoscută) și bótă „lovitură de scrimă cu floreta sau cu sabia” (< fr. botte, it. botta).