27 definiții pentru omogenizare
OMOGENEIZÁ vb. I
v. omogeniza. OMOGENEIZÁRE s. f. v. omogenizare. OMOGENIZÁ, omogenizez,
vb. I.
Tranz. A face (să fie) omogen, a aduce în stare de omogenitate;
p. ext. a egaliza, a uniformiza. [
Var.:
omogeneizá vb. I] –
Omogen +
suf. -iza.
Cf. fr. homogénéiser. OMOGENIZÁRE, omogenizări,
s. f. Acțiunea de a omogeniza și rezultatul ei. ♦ Operație de amestecare a componenților unui sistem eterogen pentru a se obține un amestec care să aibă aceeași compoziție mijlocie în toată masa lui. ♦ Încălzire prelungită, la temperaturi înalte, a oțelurilor, pentru a obține difuzarea în toată masa lor a părticelelor de altă compoziție; tratament termic aplicat anumitor aliaje în scopul realizării omogenității lor fizice, chimice, structurale. ♦ Concordanță, unitate a sonorității vocilor într-un cor. [
Var.:
omogeneizáre s. f.] –
V. omogeniza. OMOGENEIZÁ vb. I
v. omogeniza. OMOGENEIZÁRE s. f. v. omogenizare. OMOGENIZÁ, omogenizez,
vb. I.
Tranz. A face (să fie) omogen, a aduce în stare de omogenitate;
p. ext. a egaliza, a uniformiza. [
Var.:
omogeneizá vb. I] –
Omogen +
suf. -iza.
Cf. fr. homogénéiser. OMOGENIZÁRE, omogenizări,
s. f. Acțiunea de a omogeniza și rezultatul ei. ♦ Operație de amestecare a componenților unui sistem eterogen pentru a se obține un amestec care să aibă aceeași compoziție mijlocie în toată masa lui. ♦ Încălzire prelungită, la temperaturi înalte, a oțelurilor, pentru a obține difuzarea în toată masa lor a părticelelor de altă compoziție; tratament termic aplicat anumitor aliaje în scopul realizării omogenității lor fizice, chimice, structurale. ♦ Concordanță, unitate a sonorității vocilor într-un cor. [
Var.:
omogeneizáre s. f.] –
V. omogeniza. OMOGENEIZÁ, omogeneizez,
vb. I.
Tranz. A face să fie omogen, a aduce în stare de omogeneitate;
p. ext. a egaliza, a uniformiza. – Variantă:
omogenizá vb. I.
OMOGENEIZÁRE, omogeneizări,
s. f. (
Tehn.) Operație de amestecare a componenților unui sistem eterogen, pentru a obține un amestec care să aibă aceeași compoziție mijlocie în toată masa lui. ♦ Încălzire prelungită, la temperatură înaltă, a oțelurilor, pentru a difuza în toată masa părticelele de altă compoziție. – Variantă:
omogenizáre s. f. OMOGENIZÁ vb. I
v. omogeneiza. OMOGENIZÁRE s. f. v. omogeneizare. omogenizá (a ~) vb.,
ind. prez. 3 omogenizeáză
omogenizáre s. f.,
g.-d. art. omogenizắrii;
pl. omogenizắri
omogenizá vb., ind. prez. 1 sg. omogenizéz, 3 sg. și pl. omogenizeáză omogenizáre s. f., g.-d. art. omogenizării; pl. omogenizări OMOGENIZÁ vb. a uniformiza. (A ~ un amestec.) OMOGENIZÁRE s. uniformizare. (~ unui amestec.) OMOGENEIZÁ vb. I. v.
omogeniza. OMOGENEIZÁRE s.f. v.
omogenizare. OMOGENIZÁ vb. I. tr. A face omogen; a uniformiza. [Var. omogeneiza vb. I. / cf. fr. homogénéiser].
OMOGENIZÁRE s.f. Acțiunea de a omogeniza și rezultatul ei. ♦ Amestecare a componenților unui sistem eterogen spre a se obține un amestec cu aceeași compoziție în toată masa lui. ♦ Tratament termic care se aplică oțelurilor pentru a se obține difuziunea în toată masa a părticelelor de altă compoziție. ♦ Concordanța, unitatea sonorității vocilor într-un cor. [Var. omogeneizare s.f. / <
omogeniza].
OMOGENIZÁ vb. tr. a face omogen; (p. est.) a egaliza, a uniformiza. (după fr. homogénéiser)
OMOGENIZÁRE s. f. 1. acțiunea de a omogeniza. ◊ amestecare a componenților unui sistem eterogen spre a se obține un amestec cu aceeași compoziție în toată masa lui. 2. (metal.) tratament termic care se aplică anumitor aliaje pentru a se obține omogenitate fizică, chimică și structurală a materialului. 3. concordanță, unitate a sonorității vocilor într-un cor. (< omogeniza)
A OMOGENIZÁ ~éz tranz. A face omogen. /omogen + suf. ~iza OMOGENIZA vb. a uniformiza. (A ~ un amestec.) OMOGENIZARE s. uniformizare. (~ unui amestec.) Omogenizare dex online | sinonim
Omogenizare definitie
Intrare: omogeniza
omogeneiza verb grupa I conjugarea a II-a
omogeniza verb grupa I conjugarea a II-a
Intrare: omogenizare
omogenizare substantiv feminin