omogenizare definitie

2 intrări

27 definiții pentru omogenizare

OMOGENEIZÁ vb. I v. omogeniza.
OMOGENEIZÁRE s. f. v. omogenizare.
OMOGENIZÁ, omogenizez, vb. I. Tranz. A face (să fie) omogen, a aduce în stare de omogenitate; p. ext. a egaliza, a uniformiza. [Var.: omogeneizá vb. I] – Omogen + suf. -iza. Cf. fr. homogénéiser.
OMOGENIZÁRE, omogenizări, s. f. Acțiunea de a omogeniza și rezultatul ei. ♦ Operație de amestecare a componenților unui sistem eterogen pentru a se obține un amestec care să aibă aceeași compoziție mijlocie în toată masa lui. ♦ Încălzire prelungită, la temperaturi înalte, a oțelurilor, pentru a obține difuzarea în toată masa lor a părticelelor de altă compoziție; tratament termic aplicat anumitor aliaje în scopul realizării omogenității lor fizice, chimice, structurale. ♦ Concordanță, unitate a sonorității vocilor într-un cor. [Var.: omogeneizáre s. f.] – V. omogeniza.
OMOGENEIZÁ vb. I v. omogeniza.
OMOGENEIZÁRE s. f. v. omogenizare.
OMOGENIZÁ, omogenizez, vb. I. Tranz. A face (să fie) omogen, a aduce în stare de omogenitate; p. ext. a egaliza, a uniformiza. [Var.: omogeneizá vb. I] – Omogen + suf. -iza. Cf. fr. homogénéiser.
OMOGENIZÁRE, omogenizări, s. f. Acțiunea de a omogeniza și rezultatul ei. ♦ Operație de amestecare a componenților unui sistem eterogen pentru a se obține un amestec care să aibă aceeași compoziție mijlocie în toată masa lui. ♦ Încălzire prelungită, la temperaturi înalte, a oțelurilor, pentru a obține difuzarea în toată masa lor a părticelelor de altă compoziție; tratament termic aplicat anumitor aliaje în scopul realizării omogenității lor fizice, chimice, structurale. ♦ Concordanță, unitate a sonorității vocilor într-un cor. [Var.: omogeneizáre s. f.] – V. omogeniza.
OMOGENEIZÁ, omogeneizez, vb. I. Tranz. A face să fie omogen, a aduce în stare de omogeneitate; p. ext. a egaliza, a uniformiza. – Variantă: omogenizá vb. I.
OMOGENEIZÁRE, omogeneizări, s. f. (Tehn.) Operație de amestecare a componenților unui sistem eterogen, pentru a obține un amestec care să aibă aceeași compoziție mijlocie în toată masa lui. ♦ Încălzire prelungită, la temperatură înaltă, a oțelurilor, pentru a difuza în toată masa părticelele de altă compoziție. – Variantă: omogenizáre s. f.
OMOGENIZÁ vb. I v. omogeneiza.
OMOGENIZÁRE s. f. v. omogeneizare.
omogenizá (a ~) vb., ind. prez. 3 omogenizeáză
omogenizáre s. f., g.-d. art. omogenizắrii; pl. omogenizắri
omogenizá vb., ind. prez. 1 sg. omogenizéz, 3 sg. și pl. omogenizeáză
omogenizáre s. f., g.-d. art. omogenizării; pl. omogenizări
OMOGENIZÁ vb. a uniformiza. (A ~ un amestec.)
OMOGENIZÁRE s. uniformizare. (~ unui amestec.)
OMOGENEIZÁ vb. I. v. omogeniza.
OMOGENEIZÁRE s.f. v. omogenizare.
OMOGENIZÁ vb. I. tr. A face omogen; a uniformiza. [Var. omogeneiza vb. I. / cf. fr. homogénéiser].
OMOGENIZÁRE s.f. Acțiunea de a omogeniza și rezultatul ei. ♦ Amestecare a componenților unui sistem eterogen spre a se obține un amestec cu aceeași compoziție în toată masa lui. ♦ Tratament termic care se aplică oțelurilor pentru a se obține difuziunea în toată masa a părticelelor de altă compoziție. ♦ Concordanța, unitatea sonorității vocilor într-un cor. [Var. omogeneizare s.f. / < omogeniza].
OMOGENIZÁ vb. tr. a face omogen; (p. est.) a egaliza, a uniformiza. (după fr. homogénéiser)
OMOGENIZÁRE s. f. 1. acțiunea de a omogeniza. ◊ amestecare a componenților unui sistem eterogen spre a se obține un amestec cu aceeași compoziție în toată masa lui. 2. (metal.) tratament termic care se aplică anumitor aliaje pentru a se obține omogenitate fizică, chimică și structurală a materialului. 3. concordanță, unitate a sonorității vocilor într-un cor. (< omogeniza)
A OMOGENIZÁ ~éz tranz. A face omogen. /omogen + suf. ~iza
OMOGENIZA vb. a uniformiza. (A ~ un amestec.)
OMOGENIZARE s. uniformizare. (~ unui amestec.)

omogenizare dex

Intrare: omogeniza
omogeneiza verb grupa I conjugarea a II-a
omogeniza verb grupa I conjugarea a II-a
Intrare: omogenizare
omogeneizare
omogenizare substantiv feminin