Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

17 defini╚Ťii pentru omogeneitate

OMOGENEITÁTE s. f. v. omogenitate.
OMOGENIT├üTE s. f. ├Änsu╚Öirea de a fi omogen. ÔÖŽ ├Änsu╚Öire a unui obiect, a unui grup, a unui sistem fizico-chimic de a avea acelea╚Öi propriet─â╚Ťi ├«n toate punctele sale. ÔÖŽ Proprietate a unei formule (fizice) de a avea acelea╚Öi dimensiuni ├«n cei doi membri ai s─âi. [Var.: omogeneit├íte s. f.] ÔÇô Din fr. homog├ęn├ęit├ę, lat. homogeneitas. Cf. omogen.
OMOGENEITÁTE s. f. v. omogenitate.
OMOGENIT├üTE s. f. ├Änsu╚Öirea de a fi omogen. ÔÖŽ ├Änsu╚Öire a unui obiect, a unui grup, a unui sistem fizico-chimic de a avea acelea╚Öi propriet─â╚Ťi ├«n toate punctele sale. ÔÖŽ Proprietate a unei formule (fizice) de a avea acelea╚Öi dimensiuni ├«n cei doi membri ai s─âi. [Var.: omogeneit├íte s. f.] ÔÇô Din fr. homog├ęn├ęit├ę, lat. homogeneitas. Cf. omogen.
OMOGENEIT├üTE, omogeneit─â╚Ťi, s. f. ├«nsu╚Öirea de a fi omogen; proprietatea unui sistem fizico-chimic de a avea acelea╚Öi propriet─â╚Ťi ├«n toate punctele sale. Proprietatea unei formule (fizice) de a avea acelea╚Öi dimensiuni ├«n cei doi membri ai s─âi. ÔÇô Variant─â: omogenit├íte s. f.
OMOGENITÁTE s. f. v. omogeneitate.
omogenit├íte s. f., g.-d. art. omogenitß║»╚Ťii
omogenit├íte s. f., g.-d. art. omogenit─â╚Ťii
OMOGENITÁTE s. unitate. (~ unei echipe.)
Omogenitate Ôëá eterogenitate
OMOGENEITÁTE s.f. v. omogenitate.
OMOGENIT├üTE s.f. ├Änsu╚Öirea de a fi omogen. ÔÖŽ ├Änsu╚Öire a unui obiect, a unui grup, a unui sistem fizico-chimic de a avea acelea╚Öi propriet─â╚Ťi ├«n toate punctele sale. ÔÖŽ (Mat.) ├Änsu╚Öire a unei func╚Ťii de a fi omogen─â. ÔÖŽ ├Änsu╚Öire a unei formule, a unei rela╚Ťii etc. de a avea acelea╚Öi dimensiuni ├«n to╚Ťi membrii s─âi. [Var. omogeneitate s.f. / cf. fr. homog├ęn├ęit├ę].
OMOGENIT├üTE s. f. ├«nsu╚Öirea de a fi omogen. ÔŚŐ ├«nsu╚Öire a unui obiect, grup, sistem fizico-chimic de a avea acelea╚Öi propriet─â╚Ťi ├«n toate punctele sale. ÔŚŐ (mat.) ├«nsu╚Öire a unei func╚Ťii de a fi omogen─â. ÔŚŐ ├«nsu╚Öire a unei formule, rela╚Ťii de a avea acelea╚Öi dimensiuni ├«n to╚Ťi membrii s─âi. (< fr. homog├ęn├ęit├ę, lat. homogenitas)
OMOGENIT├üTE f. Caracter omogen. [G.-D. omogenit─â╚Ťii] /<fr. homog├ęn├ęit├ę, lat. homogeneitas
omogeneitate f. calitatea lucrurilor omogene.
*omogenit├íte f. (d. omogen; mlat. homogen├ęitas, -├ítis; fr. homog├ęn├ęit├ę, it. omogeneit├í). Calitatea de a fi omogen.
OMOGENITATE s. unitate. (~ unei echipe.)

Omogeneitate dex online | sinonim

Omogeneitate definitie

Intrare: omogenitate
omogenitate substantiv feminin
omogeneitate