OMOFÓRM, -Ă, omoformi, -e, adj. (Despre forme ale unor părți de vorbire diferite) Care coincide ca pronunțare. – Din fr. homoforme.

OMOFÓRM, -Ă, omoformi, -e, adj. (Despre forme ale unor părți de vorbire diferite) Care coincide ca pronunțare. – Din fr. homoforme.[1]

omofórm adj. m., pl. omofórmi; f. omofórmă, pl. omofórme

omofórm adj. m., pl. omofórmi; f. sg. omofórmă, pl. omofórme[1]

OMOFÓRM, -Ă adj. (Despre unele forme izolate, din cadrul unor părți de vorbire diferite) Care coincide ca pronunțare. [Var. homoform, -ă adj. / < fr. homoforme, rus. omoform].

OMOFÓRM, -Ă adj. (despre unele forme izolate, din cadrul unor părți de vorbire diferite) care coincide formal. (< fr. homoforme)

OMOFÓRM ~ă (i, e) (despre formele unor părți de vorbire diferite) Care are formă coincidentă în pronunție. /<fr. homoforme[1]

OMOFÓRM, -Ă adj. (< fr. homoforme, rus. omoform): în sintagma cuvânt omoform (v.).