Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

12 defini╚Ťii pentru omofonie

OMOFON├ŹE, omofonii, s. f. 1. ├Änsu╚Öirea de a fi omofon. 2. Factur─â a unei piese muzicale caracterizat─â prin predominarea unei voci sau a unei melodii asupra celorlalte (care formeaz─â acompaniamentul). ÔÇô Din fr. homophonie.
OMOFON├ŹE, omofonii, s. f. 1. ├Änsu╚Öirea de a fi omofon. 2. Factur─â a unei piese muzicale caracterizat─â prin predominarea unei voci sau a unei melodii asupra celorlalte (care formeaz─â acompaniamentul). ÔÇô Din fr. homophonie.[1]
OMOFON├ŹE, (2) omofonii, s. f. 1. ├Änsu╚Öirea de a fi omofon. 2. Stil muzical caracterizat prin predominarea unei voci sau a unei melodii asupra celorlalte care formeaz─â acompaniamentul.
omofon├şe s. f., art. omofon├şa, g.-d. art. omofon├şei; pl. omofon├şi, art. omofon├şile
omofon├şe s. f., art. omofon├şa, g.-d. art. omofon├şei; pl. omofon├şi, art. omofon├şile[1]
OMOFON├ŹE s.f. 1. Caracterul a ceea ce este omofon. 2. (op. polifonie) Stil muzical caracterizat prin predominarea unei voci sau a unei melodii asupra celorlalte. [Gen. -iei, var. homofonie s.f. / < fr. homophonie, cf. gr. homos ÔÇô la fel, phone ÔÇô voce].
OMOFON├ŹE s. f. 1. ├«nsu╚Öirea de a fi omofon. 2. tehnic─â de compozi╚Ťie ├«n care o voce predomin─â, iar celelalte o acompaniaz─â. 3. ansamblu de halucina╚Ťii ├«n care una dintre voci ocup─â o pozi╚Ťie dominant─â. (< fr. homophonie)
OMOFON├ŹE f. lingv. 1) Fenomen de coinciden╚Ť─â sonor─â a formei unor cuvinte diferite. 2) Tip de muzic─â ├«n care predomin─â o linie melodic─â asupra celorlalte care o ├«ntregesc armonic (form├ónd acompaniamentul). /<fr. homophonie[1]
*omofon├şe f. (vgr. ß┐żomophonia. V. sinfonie). Gram. Calitatea de a fi omofon.
omofonie, categorie sintactic─â [v. sintax─â (2)] ce se refer─â la simultaneitatea obiectelor sonore (axa frecven╚Ťelor*), privit─â ├«n aspectele de succesiune (pe axa temporal─â). ├Än sens abstract, o. cuprinde toate posibilit─â╚Ťile de inciden╚Ť─â vertical─â ce se desf─â╚Öoar─â numai ├«n rela╚Ťia de simultaneitate a obiectelor, evenimentelor sau chiar a categoriilor sintactice, incluz├ónd at├ót ideea de densitate sonor─â (num─âr de sunete) ├«n anumite momente determinate temporal (pe axa orizontal─â), sau pe suprafe╚Ťe cu diferite dimensiuni, c├ót ╚Öi de armonie (III, 1), deci raporturi intervalice* (acorduri*, conglomerate ╚Öi blocuri sonore) pe care le percepem ├«n starea de simultaneitate. Totodat─â cuprinde ╚Öi aspectele ritmice* (╚Öi metrice*) care duc la o atare situa╚Ťie (numit─â izoritmie*, ├«n cazul duratelor* egale). O. se prezint─â sub patru tipuri distincte: 1) c├ónd se schimb─â simultan toate evenimentele (schimbarea a dou─â acorduri f─âr─â note comune); 2) c├ónd se repet─â simultan toate evenimentele (repetarea unui acord); 3) c├ónd ├«n limitele unei simultaneit─â╚Ťi se produc repetari succesive ale acelora╚Öi evenimente [o pedal─â (2) multipl─â figurat─â* ritmic] ╚Öi 4) c├ónd evenimentele nu se repet─â (o pedal─â multipl─â nefigurat─â). Cazul mi╚Öc─ârii izoritmice presupune primul ╚Öi al doilea tip sau ├«mbinarea celor dou─â (schimbarea a dou─â acorduri care con╚Ťin unele sunete comune, cu condi╚Ťia atac─ârii ÔÇô repet─ârii ÔÇô tuturor sunetelor ├«n momentul apari╚Ťiei celui de al doilea acord). Tot o situa╚Ťie intermediar─â poate ap─ârea ├«ntre cazul limit─â al tipului 3, care presupune repetarea evenimentelor f─âr─â coinciden╚Ťa momentelor ini╚Ťiale, ╚Öi ├«n cazul limit─â al tipului 4, respectiv o pedal─â multipl─â ce cuprinde o suprafa╚Ť─â muzical─â foarte ├«ntins─â av├ónd doar un atac (2) simultan (la ├«nceput). O asemenea situa╚Ťie ar reclama por╚Ťiuni de coinciden╚Ť─â ╚Öi noncoinciden╚Ť─â a momentelor ini╚Ťiale (├«mbinare ├«ntre atacuri simultane ╚Öi succesive pe aceea╚Öi configura╚Ťie armonic─â). Bine├«n╚Ťeles se pot g─âsi tipuri intermediare ├«ntre toate cele patru situa╚Ťii limit─â. Extinz├ónd teoria, se observ─â c─â ultimul tip este este un caz limit─â al tipului 2. Tot a╚Öa, ├«ntre celelalte tipuri exist─â o str├óns─â leg─âtur─â pe care o confer─â, ├«n primul r├ónd, ideea de simultaneitate. Mai mult, din reunirea tipurilor de o., remarcabil prezentat─â de ╚śt. Niculescu ├«ntr-un studiu despre categoriile sintactice ca mul╚Ťimi, unde aplic─â opera╚Ťiile cu mul╚Ťimi la o. (Rev. Muz., nr. 3, 1973), se relev─â combin─ârile posibile care reprezint─â o multitudine de situa╚Ťii. De asemenea, ╚śt. Niculescu, ├«n studiul mai sus amintit, define╚Öte o. prin referire la monodie (1), ar─ât├ónd c─â o. ÔÇ×este dilatarea monodiei, adic─â o distribu╚Ťie pe vertical─â (suprapunere) de obiecte peste ╚Öi ├«n limitele fiec─ârui obiect al monodieiÔÇŁ. Totodat─â practica muzical─â a demonstrat posibilitatea combin─ârii categoriilor sintactice (s─â amintim doar ├«mbinarea monodiei cu polifonia* din care a rezultat monodia (2) acompaniat─â ce a dominat clasicismul* muzical). Din cele 10 situa╚Ťii distincte (care se deta╚Öeaz─â din cele 16 posibile ÔÇô combin─âri cu repeti╚Ťie ale celor 4 categorii: monodie, polif., o., eterofonie*) distingem trei situa╚Ťii ├«n care o. joac─â rolul principal: omofonia de omofonii (O, O), omofonia de polifonii (O, P), omofonia de eterofonii (O, E) ╚Öi una ├«n care o. se afl─â pe un plan secundar (de acompaniament*), respectiv monodia acompaniat─â (M, O). Rolul principal sau secundar este relevant doar ├«n practica muzical─â deoarece la nivel abstract (teoretic) ├«n toate combina╚Ťiile nu primeaz─â nici una din categorii. ÔÖŽ Istoria muzicii* ╚Öi mai ales etnomuzicologia* atest─â apari╚Ťia o. din cele mai vechi timpuri (o dat─â cu c├óntul paralel(2) la diferite intervale*). Ea este teoretizat─â abia dup─â afirmarea armoniei tonale ╚Öi folosit─â ├«n special (practic) ├«n combina╚Ťia cu monodia (monodia acompaniat─â) de╚Öi ├«n epoca de mare ├«nflorire a polif. existau sec╚Ťiuni izoritmice (la polifoni╚Ötii Rena╚Öterii*) care constituiau momente de compensa╚Ťie a desf─â╚Öur─ârii pe orizontal─â. O g├óndire evoluat omofon─â o g─âsim tot la un polifonist: J.S. Bach (ale c─ârui lucr─âri reprezint─â de fapt o simbioz─â perfect─â ├«ntre combina╚Ťiile sonore care privesc at├ót simultaneitatea c├ót ╚Öi succesiunea, respectiv convie╚Ťuirea o. cu polif. ╚Öi cu monodia). Coralele* lui Bach sunt mostre de o., bine├«n╚Ťeles reclam├ónd o g├óndire armonic─â, deci pe rela╚Ťii de verticalitate ╚Öi mai pu╚Ťin pe ideea de tip de scriitur─â. Este totu╚Öi greu de a detecta de-a lungul istoriei muzicii o perioad─â exclusiv omofon─â, deoarece o., de la na╚Öterea ei ╚Öi p├ón─â ├«n zilele noastre, a ap─ârut ├«n combina╚Ťie cu celelalte categorii sintactice, juc├ónd un rol capital chiar ╚Öi ├«n g├óndirea armonic─â ╚Öi ├«n noile tipuri de scriituri apar╚Ťin─âtoare sec. 20.
OMOFON├ŹE s. f. (< fr. homophonie, cf. gr. homos ÔÇ×la felÔÇŁ + phone ÔÇ×voceÔÇŁ): calitate a unor silabe sau a unor cuvinte de a se pronun╚Ťa asem─ân─âtor, dar de a se scrie diferit (v. silab─â omofon─â ╚Öi cuv├ónt omofon).
HOMO- (OMO-) ÔÇ×asem─ân─âtor, identic, acela╚ÖiÔÇŁ. ÔŚŐ gr. homos ÔÇ×egal, asem─ân─âtor, acela╚ÖiÔÇŁ > fr. homo-, germ. id., engl. id., it. omo- > rom. homo- ╚Öi omo-. Ôľí ~andrie (v. -andrie), s. f., fenomen de uniformitate a staminelor; ~blastic (v. -blastic), adj., 1. Care provine din celule similare. 2. F─âr─â trecere evident─â de la forma juvenil─â la cea adult─â; ~cariotip (v. cario-, v. -tip), s. n., cariotip cu toate perechile de cromozomi similare; ~carp (v. -carp), adj., care formeaz─â numai un singur fel de fructe; sin. homocarpic; ~cen (v. -cen2), adj., care ├«╚Öi petrece ├«ntreg ciclul de via╚Ť─â ├«n acela╚Öi biotop; ~centric (v. -centric), adj., 1. (Despre un fascicul de lumin─â) Ale c─ârui raze trec toate printr-un singur punct. 2. (Despre cercuri) Care are acela╚Öi centru; ~centru (v. -centru), s. n., centru comun al mai multor cercuri (concentrice); ~cerc (v. -cerc), adj., (despre ├«not─âtoarea caudal─â) format─â din doi lobi egali; ~ciclic (v. -ciclic), adj., (despre flori) cu verticile uniforme sau cu acela╚Öi num─âr de piese botanice; ~clin (omoclin) (v. -clin), adj., 1. (Despre flori) Care se polenizeaz─â cu polenul propriu. 2. (Despre strate) ├«nclinat ├«n acela╚Öi sens (╚Öi cu acela╚Öi unghi) fa╚Ť─â de orizontal─â; ~crom (v. -crom), adj., care prezint─â homocromie; sin. homeocrom; ~cromie (homeocromie) (v. -cromie), s. f., 1. Capacitate a unui organism de a avea culoare ╚Öi form─â asem─ân─âtoare cu aceea a mediului ambiant. 2. Proprietate a dou─â tipuri de celule seroase ale glandelor salivare de a lua aceea╚Öi culoare ca ╚Öi colorantul; ~cron (v. -cron), adj., care se produce ├«n acela╚Öi timp; sin. simultan, sincronic; ~cronie (v. -cronie), s. f., dezvoltare a unei tulbur─âri genetice la aceea╚Öi v├«rst─â a membrilor unei familii; ~dicogamie (homodichogamie) (v. dico-, v. -gamie), s. f., prezen╚Ťa homogamiei ╚Öi a dicogamiei ├«n cadrul aceleia╚Öi specii; ~dinam (v. -dinam), adj., 1. Cu aceea╚Öi vigoare ├«n dezvoltarea organelor de reproducere. 2. (Despre hibrizi) cu caracterele paterne transmise la urma╚Öi ├«n aceea╚Öi m─âsur─â; ~dinamic (v. -dinamic), adj., homodinam*; ~drom (v. -drom), adj., (despre nervi) orientat ├«n acela╚Öi sens; ~fag (v. -fag), adj., 1. Cu nutri╚Ťie de un singur fel. 2. (Despre uredinale) cu nutri╚Ťie legat─â de aceea╚Öi plant─â-gazd─â; ~fan (v. -fan), adj., (despre animale) care ├«╚Öi schimb─â culoarea ├«n func╚Ťie de unghiul de inciden╚Ť─â pe care ├«l face lumina solar─â cu suprafa╚Ťa corpului; ~file (v. -fil2), adj., s. f. pl., (plante) cu frunze uniforme; ~filetic (v. -filetic), adj., derivat din acela╚Öi str─âmo╚Ö comun; ~filie (v. -filie2), s. f., prezen╚Ťa unei singure forme foliare la aceea╚Öi plant─â; ~fitic (v. -fitic), adj., 1. Care prezint─â dou─â feluri de spori. 2. Care este bisexuat ├«n genera╚Ťia diploid─â; ~fon (omofon) (v. -fon), adj., (despre cuvinte) care se pronun╚Ť─â la fel, cu toate c─â ortografia difer─â; ~fonie (omofonie) (v. -fonie1), s. f., 1. Caracterul de a fi omofon. 2. Tehnic─â de compozi╚Ťie caracterizat─â prin predominarea unei voci sau a unei melodii asupra celorlalte. 3. Halucina╚Ťii multiple ├«n care una dintre voci ocup─â o pozi╚Ťie dominant─â fa╚Ť─â de celelalte; ~gam (v. -gam), adj., 1. (Despre flori) La care anterele ╚Öi stigmatele ajung ├«n acela╚Öi timp la maturitate func╚Ťional─â. 2. (Despre antodiu) cu toate florile de un singur fel, hermafrodite, femele sau mascule; ~gamie (v. -gamie), s. f., 1. Autopolenizare cu maturitate func╚Ťional─â concomitent─â a anterelor ╚Öi a stigmatelor, la florile bisexuate. 2. Totalitate a caracteristicilor ╚Öi a ├«nclina╚Ťiilor comune ale persoanelor care se c─âs─âtoresc; ~gen (omogen) (v. -gen1), adj., 1. (Despre un sistem fizico-chimic) Care are acelea╚Öi propriet─â╚Ťi ├«n toate punctele sale. 2. (Despre func╚Ťii cu mai multe variabile) Ale c─ârei valori r─âm├«n propor╚Ťionale pentru variabile propor╚Ťionale. 3. (Despre o formul─â, o rela╚Ťie) Care are acelea╚Öi dimensiuni ├«n cei doi membri ai s─âi. 4. Ale c─ârui p─âr╚Ťi se unesc sau au o structur─â unitar─â. 5. Care este format din aceea╚Öi substan╚Ť─â. 6. Cu o structur─â genetic─â similar─â; ~genetic (v. -genetic), adj., descendent din acela╚Öi str─âmo╚Ö; ~genez─â (v. -genez─â), s. f., totalitate a genera╚Ťiilor succesive dintr-un str─âmo╚Ö comun; sin. homogenie; ~genic (v. -genic), adj., 1. Cu aceea╚Öi origine filogenetic─â sau ontogenetic─â. 2. (Despre un organism poliploid) Care con╚Ťine aceea╚Öi alel─â pe to╚Ťi locii specifici; ~genie (v. -genie1), s. f., stare a anterelor ╚Öi a stigmatelor egal de lungi; ~graf (omograf) (v. -graf), adj., s. n., (cuv├«nt) care se scrie la fel cu alt cuv├«nt, dar difer─â din punct de vedere fonetic; ~grafie (omografie) (v. -grafie), s. f., 1. Situa╚Ťie ├«n care se afl─â dou─â cuvinte homografe. 2. Coresponden╚Ť─â biunivoc─â ├«ntre dou─â spa╚Ťii proiective; ~heterostilie (v. hetero-, v. -stilie), s. f., prezen╚Ť─â a florilor cu stile egale ╚Öi cu stile inegale ├«n cadrul aceleia╚Öi specii; ~liz─â (v. -liz─â), s. f., reac╚Ťie chimic─â de desfacere a unei leg─âturi covalente cu repartizarea dubletului electronic de leg─âtur─â ├«n mod egal ambilor parteneri; ~log (omolog) (v. -log), adj., s. m., 1. adj., (Despre organe) Cu aceea╚Öi origine ╚Öi structur─â, dar cu forme ╚Öi func╚Ťii diferite. 2. adj., (Despre cromozomi) Care prezint─â aceea╚Öi succesiune a genelor. 3. adj., (Despre laturi sau fe╚Ťe ├«n figuri omotetice) Care s├«nt paralele, de acela╚Öi sens sau de sens contrar. 4. adj., (Despre substan╚Ťe organice) Cu func╚Ťii ╚Öi structuri analoage. 5. adj., (Despre lucruri) Care corespunde anumitor reguli sau legi determinate, 6. s. m., Cel care ├«ndepline╚Öte aceea╚Öi func╚Ťie sau are o ocupa╚Ťie identic─â cu altcineva; ~logie (omologie) (v. -logie1), s. f., 1. Calitatea de a fi homolog. 2. Coresponden╚Ť─â homografic─â ├«ntre punctele aceluia╚Öi plan proiectiv. 3. Coresponden╚Ť─â de structur─â a unuia sau a mai multor organe la dou─â specii diferite datorit─â originii comune; ~mal (v. -mal), adj., (despre frunze) ├«ndreptat ├«n aceea╚Öi direc╚Ťie; ~mer (v. -mer), adj., 1. Care este egal divizat. 2. Repartizat uniform. 3. Cu un singur strat de hife sau de gonidii ├«n tal. 4. (Despre flori) Cu acela╚Öi num─âr de piese ├«n verticil; ~meric (v. -meric), adj., (despre gene) care particip─â ├«n egal─â m─âsur─â la realizarea unui caracter cantitativ; ~merie (v. -merie), s. f., 1. Polimerie la care influen╚Ťa reciproc─â a factorilor ereditari este identic─â. 2. Egalitate numeric─â sau uniformitate a p─âr╚Ťilor, respectiv a segmentelor unor organe ale aceleia╚Öi specii; ~mixie (v. -mixie1), s. f., reproducere sexuat─â la ciuperci prin fuzionarea nucleilor asem─ân─âtori din punct de vedere genotipic; ~morf (v. -morf), adj., care are aceea╚Öi form─â; sin. homomorfie; ~morfie (v. -morfie), adj., homomorf*; ~morfoz─â (v. -morfoz─â), s. f., 1. Uniformitate morfogenetic─â. 2. Regenerare a organului ├«n form─â ini╚Ťial─â; ~petal (v. -petal), adj., cu petalele la fel; ~plastie (v. -plastie), s. f., transplant chirurgical de la un individ din aceea╚Öi specie; sin. homeoplastie; ~ptere (v. -pter), s. n. pl., ordin de insecte cu dou─â perechi de aripi membranoase de aceea╚Öi form─â ╚Öi m─ârime; ~seist─â (v. -seist─â), s. f., curb─â care une╚Öte pe o hart─â punctele unde s-a produs cutremurul ├«n acela╚Öi timp; ~sfer─â (omosfer─â) (v. -sfer─â), s. f., strat inferior al atmosferei, situat ├«ntre sol ╚Öi altitudinea de 100 km, ├«n care constituen╚Ťii principali r─âm├«n ├«n acelea╚Öi propor╚Ťii; ~spori (v. -spor), s. m. pl., adj., (spori) asem─ân─âtori ca form─â ╚Öi structur─â; ~sporie (v. -sporie), s. f., 1. Producere numai a unui singur fel de spori. 2. Reproducere sexuat─â prin spori identici morfologic; ~stemonie (v. -stemonie), s. f., uniformitate a staminelor la aceea╚Öi plant─â; ~stile (v. -stil), s. f. pl., plante apar╚Ťin├«nd aceleia╚Öi specii, cu stiluri egal de lungi; ~stilie (v. -stilie), s. f., uniformitate a stilelor la toate florile unei specii de plant─â; ~tactic (v. -tactic), adj., compus din inflorescen╚Ťe de un singur fel; ~taxie (omotaxie) (v. -taxie), s. f., sincronism aproximativ a dou─â strate care con╚Ťin aceea╚Öi faun─â; ~term (v. -term), adj., (despre animale) care are s├«nge cald; ~termic (v. -termic), adj., 1. (Despre apa marin─â) A c─ârei temperatur─â este aceea╚Öi de la suprafa╚Ť─â p├«n─â la fund. 2. Situat la o ad├«ncime sub 2000 m, unde temperatura este constant─â ╚Öi unde nu exist─â curen╚Ťi; ~termie (omotermie) (v. -termie), s. f., 1. Sc─âdere treptat─â a temperaturii apelor marine ╚Öi oceanice de la suprafa╚Ť─â c─âtre fund. 2. Caracteristic─â a unui corp a c─ârui temperatur─â este omogen─â ╚Öi constant─â; ~tip (v. -tip), s. n., 1. Parte care corespunde alteia similare, aliat─â pe cealalt─â jum─âtate a corpului. 2. Parte dintr-un organism similar─â altora, de la alte organisme; ~tipic (v. -tipic), adj., (despre meioz─â sau mitoz─â) de acela╚Öi fel sau tip; ~tom (v. -tom), adj., (despre organe vegetale) cu inciziuni regulate ╚Öi cu diviziuni uniforme; ~top (omotop) (v. -top), adj., care prezint─â homotopie (3); ~topic (v. -topic), adj., (despre boli) ├«n care at├«t agentul patogen c├«t ╚Öi gazda au aceea╚Öi distribu╚Ťie ├«n spa╚Ťiu; ~topie (omotopie) (v. -topie), s. f., 1. Identitate a biotopului. 2. Dezvoltare a unui ╚Ťesut sau a unui organ pe locul obi╚Önuit. 3. Mul╚Ťime de p─âr╚Ťi ale unei mul╚Ťimi, supus─â anumitor condi╚Ťii; ~trop (v. -trop), adj., (despre embrioane) curbat sau ├«ndreptat ├«ntr-o singur─â direc╚Ťie; sin. homotropic; ~tropic (v. -tropic), adj., homotrop*.

Omofonie dex online | sinonim

Omofonie definitie

Intrare: omofonie
omofonie substantiv feminin