omnivor definitie

13 definiții pentru omnivor

OMNIVÓR, -Ă, omnivori, -e, adj., s. m. și f. (Animal) care se hrănește atât cu substanțe vegetale, cât și cu substanțe animale; (animal) care mănâncă de toate. – Din fr. omnivore.
OMNIVÓR, -Ă, omnivori, -e, adj., s. m. și f. (Animal) care se hrănește atât cu substanțe vegetale, cât și cu substanțe animale; (animal) care mănâncă de toate. – Din fr. omnivore.
OMNIVÓR, -Ă, omnivori, -e, adj. (Despre animale) Care se hrănește și cu substanțe vegetale și cu substanțe animale; care mănîncă de toate.
omnivór adj. m., pl. omnivóri; f. omnivóră, pl. omnivóre
omnivór adj. m., pl. omnivóri; f. sg. omnivóră, pl. omnivóre
OMNIVÓR adj. (BIOL.) (rar) pantofag. (Animal ~.)
OMNIVÓR, -Ă adj. (Despre animale) Care se hrănește cu substanțe vegetale și animale. [< fr. omnivore, cf. lat. omnis – tot, vorare – a mânca].
OMNIVÓR, -Ă adj. 1. (despre organisme) care se hrănește atât cu substanțe animale cât și vegetale. 2. (despre un regim alimentar) din elemente animale și vegetale. (< fr. omnivore)
OMNIVÓR ~ă (~i, ~e) și substantival Care se hrănește cu produse de origine vegetală și animală; în stare să mănânce de toate. /<fr. omnivore
omnivor a. care se hrănește cu carne și cu vegetale, ca omul, câinele, etc.
*omnivór, -ă adj. (lat. omnivorus. V. carni-vor, de-vor). Care mănîncă de toate (carne saŭ vegetale), ca omu și porcu.
OMNIVOR adj. (BIOL.) (rar) pantofag. (Animal ~.)
OMNI- „tot, totalitate”. ◊ L. omnis „tot” > fr. omni-, it. id., engl. id., germ. id. > rom. omni-. □ ~col (v. -col1), adj., (despre plante) care crește pretutindeni; ~scop (v. -scop), s. n., stativ care permite examinarea radiologică a bolnavului în toate incidențele; ~vor (v. -vor), adj., s. m. și f., (animal) care se hrănește atît cu hrană vegetală, cît și cu hrană animală.

omnivor dex

Intrare: omnivor
omnivor adjectiv