omnisciență definitie

7 definiții pentru omnisciență

OMNISCIÉNȚĂ s. f. Însușirea de a ști totul. ♦ Atribut divin prin care se afirmă că Dumnezeu cunoaște tot. [Pr.: -sci-en-] – Din fr. omniscience, lat. omniscientia.
OMNISCIÉNȚĂ s. f. (Livr.) Însușirea de a ști totul. [Pr.: -sci-en-] – Din fr. omniscience, lat. omniscientia.
!omnisciénță (-nis-ci-en-/-ni-sci-) s. f., g.-d. art. omnisciénței
omnisciénță s. f. (sil. mf. -sci-), g.-d. art. omnisciénței
OMNISCIÉNȚĂ s.f. (Rar) Calitatea celui omniscient. [< fr. omniscience, lat. omniscientia].
OMNISCIÉNȚĂ s. f. însușirea de a fi omniscient. (< fr. omniscience, lat. omniscientia)
*omnisciénță f., pl. e (lat. științific omniscientia). Calitatea de a ști tot.

omnisciență dex

Intrare: omnisciență
omnisciență substantiv feminin
  • silabisire: -sci-