Definiția cu ID-ul 893391:
OMNIPOTÉNȚĂ s. f. (
Livr.) Putere nelimitată, autoritate absolută; atotputernicie. ♦ (
Bis.) Atribut divin prin care se afirmă că în Dumnezeu se concentrează toate puterile sau energiile cosmice; capacitatea de a face tot ceea ce nu este logic imposibil. [
Var.: (
înv.)
omneputínță s. f.] – Din
fr. omnipotence. Omnipotență dex online | sinonim
Omnipotență definitie