omnipotent definitie

11 definiții pentru omnipotent

OMNIPOTÉNT, -Ă, omnipotenți, -te, adj. (Livr.) Cu putere nelimitată; atotputernic. ♦ (Substantivat) Dumnezeu. – Din fr. omnipotent, it. omnipotente, lat. omnipotens, -ntis.
OMNIPOTÉNT, -Ă, omnipotenți, -te, adj. (Livr.) Cu putere nelimitată; atotputernic. – Din fr. omnipotent, it. omnipotente, lat. omnipotens, -ntis.
OMNIPOTÉNT, -Ă, omnipotenți, -te, adj. Cu o putere nelimitată, atotputernic. Cine știe soluția omnipotentă care ar preschimba totul într-o oră? GALACTION, O. I 127. Acum locotenenții, crezîndu-se omnipotenți, au adresat lui N. Bălcescu o notă cu caracter oficial. GHICA, A. 651.
omnipotént (livr.) adj. m., pl. omnipoténți; f. omnipoténtă, pl. omnipoténte
omnipotént adj. m. potent
OMNIPOTÉNT adj. v. atotputernic.
OMNIPOTÉNT, -Ă adj. Cu putere nelimitată; atotputernic. [Cf. fr. omnipotent, lat. omnipotens].
OMNIPOTÉNT, -Ă adj. atotputernic, cu autoritate absolută. (< fr. omnipotent, lat. omnipotente, lat. omnipotens)
OMNIPOTÉNT ~tă (~ți, ~te) livr. 1) Care este potent în toate; cu omnipotență. 2) Care are omnipotență; cu putere nelimitată, absolută; atotputernic. /<fr. omnipotent, it. omnipotente, lat. omnipotens, -ntis
*omnipotént, -ă adj. (lat. omnipotens, -éntis). Care poate toate, atotputernic: Dumnezeŭ e omnipotent. V. pandocrator și plenipotențiar.
omnipotent adj. v. ATOTPUTERNIC.

omnipotent dex

Intrare: omnipotent
omnipotent adjectiv