omnibus definitie

4 definiții pentru omnibus

OMNIBÚS, omnibuse și (învechit) omnibusuri, s. n. Vehicul pentru transportul în comun al călătorilor, folosit în unele țări în interiorul orașelor sau între două localități apropiate, cu itinerar determinat. ♦ (Învechit) Un fel de trăsură cu mai multe locuri, asemănătoare cu diligența, care servea altădată în unele orașe mari la transportul în comun al călătorilor. Vapoarele se urmează regulat cu omnibusurile. NEGRUZZI, S. I 325.
OMNIBÚS s.n. v. omnibuz.
omnibus n. trăsură mare publică ce străbate un oraș în direcțiuni anumite.
ómnibus n., pl. e și urĭ (lat. omnibus, „tuturor, pentru toțĭ”, nume aplicat de Englezu Shillibeer, care a inventat la Londra acest fel de trăsurĭ). Trăsură publică închisă (de ordinar, cu geamurĭ) în care încap maĭ mulțĭ oamenĭ (10-15) și care face curse pin orașele marĭ saŭ de la o localitate la alta. V. tramcar, tranvaĭ.

omnibus dex

Intrare: omnibus (pl. omnibusuri)
omnibus pl. omnibusuri
Intrare: omnibus (pl. omnibuse)
omnibus pl. omnibuse