OMIZÍ, omizesc, vb. IV. Tranz. (Regional) A îndepărta cuiburile de omizi de pe arbori.

OMIZÍRE, omiziri, s. f. (Regional) Acțiunea de a omizi și rezultatul ei.

OMIZÍ, omizesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A curăța arborii de omizi. – Din omizi (pl. lui omidă).

OMIZÍRE, omiziri, s. f. (Reg.) Acțiunea de a omizi și rezultatul ei.

omizí (omizésc, omizít), vb. (Trans.) A se face ziuă. Sl. omeziti (Candrea), cf. miji.

omizí (omizésc, omizít), vb. – A zîmbi. Rut. myzaty „a-și ciuli urechile, a-și încorda privirea”, cf.Berneker, II, 63.

omizíre, omizíri, s.f. (înv.) revărsatul zorilor.

omizire definitie

omizire dex

Intrare: omizire

omizire

Intrare: omizi

omizi verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a