omite definitie

12 definiții pentru omite

OMÍTE, omít, vb. III. Tranz. A lăsa (intenționat) la o parte, a neglija; a trece cu vederea, a uita (ceva ce trebuia amintit, făcut, spus etc.). – Din lat. omittere.
OMÍTE, omít, vb. III. Tranz. A lăsa (intenționat) la o parte, a neglija; a trece cu vederea, a uita (ceva ce trebuia amintit, făcut, spus etc.). – Din lat. omittere.
OMÍTE, omít, vb. III. Tranz. A lăsa la o parte, a neglija, a trece cu vederea, a uita (ceva ce trebuia făcut, spus, amintit etc.).
omíte (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. omít; conj. prez. 3 să omítă; ger. omițấnd; part. omís
omíte vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. omít; conj. prez. 3 sg. și pl. omítă; part. omís
OMÍTE vb. 1. a sări. (A ~ o parte din text.) 2. a scăpa, (fig.) a mânca. (A ~ o literă la culesul unui text.) 3. v. neglija. 4. a neglija, a uita, (latinism rar) a pretera. (N-a ~ nimic din câte știa că i-ar face plăcere.) 5. a ignora, a neglija, a nesocoti. (Te rog să nu ~ nici un element semnificativ.)
OMÍTE vb. III. tr. A lăsa (intenționat) la o parte, a neglija; a uita (ceva). [P.i. omít. / < lat. omittere, cf. fr. omettre].
OMÍTE vb. tr. a lăsa (intenționat) la o parte, a neglija; a uita (ceva). (< lat. omittere)
A OMÍTE omít tranz. A lăsa la o parte în mod voit; a trece sub tăcere. /<lat. omittere
omite v. a lăsa afară, a trece cu vederea: a omite vorbe, rânduri.
omít, omis, a omíte v. tr. (lat. o-mittere. V. ad-, co-, de-, per-, pro-, re- și trans-mit, tri-met). Las afară, trec cu vederea: a omite o vorbă, un rînd (într’un text), o persoană la o sărbare (neinvitînd-o).
OMITE vb. 1. a sări. (A ~ o parte din text.) 2. a scăpa. (A ~ o literă la corectură.) 3. a neglija, (reg.) a întrelăsa, (înv.) a negriji, a neîngriji. (A ~ să-și ia doctoria.) 4. a neglija, a uita, (latinism rar) a pretera. (N-a ~ nimic din cîte știa că i-ar face plăcere.) 5. a ignora, a neglija, a nesocoti. (Te rog să nu ~ nici un element semnificativ.)

omite dex

Intrare: omite
omite verb grupa a III-a conjugarea a X-a