Dicționare ale limbii române

13 definiții pentru omisiune

OMISIÚNE, omisiuni, s. f. Faptul de a omite; trecere cu vederea, neglijare; lucru omis, lipsă, scăpare, lacună; omitere. [Pr.: -si-u-] – Din fr. omission, lat. omissio, -onis.
OMISIÚNE, omisiuni, s. f. Faptul de a omite; trecere cu vederea, neglijare; lucru omis, lipsă, scăpare, lacună; omitere. [Pr.: -si-u-] – Din fr. omission, lat. omissio, -onis.
OMISIÚNE, omisiuni, s. f. Faptul de a omite și rezultatul lui; trecere cu vederea, neglijare; lucru omis, lipsă, lacună.
omisiúne (-si-u-) s. f., g.-d. art. omisiúnii; pl. omisiúni
omisiúne s. f. (sil. -si-u-), g.-d. art. omisiúnii; pl. omisiúni
OMISIÚNE s. 1. scăpare, (reg.) întrelăsare. (E doar o ~.) 2. lacună, săritură. (Să completăm ~ din text.) 3. v. omitere.
Omisiune ≠ adăugire
OMISIÚNE s.f. Faptul de a omite; omitere; lucru omis, lipsă. [Pron. -si-u-, var. omisie s.f. / cf. fr. omission, lat. omissio].
OMISIÚNE s. f. faptul de a omite; omitere; (p. ext.) lucru omis. (< fr. omission, lat. omissio)
OMISIUNE ~i f. 1) v. A OMITE. 2) Lucru, fapt omis, scăpat din vedere. [Sil. -si-u-] /<fr. omission, lat. omissio, ~onis
omisiune f. acțiune de a omite și lucrul omis.
*omisiúne f. (lat. o-missio, -ónis). Acțiunea de a omite. Lucru omis: în această listă-s o mulțime de omisiunĭ.
OMISIUNE s. 1. scăpare, (reg.) întrelăsare. (E doar o ~.) 2. săritură. (Să completăm ~ din text.)

Omisiune dex online | sinonim

Omisiune definitie

Intrare: omisiune
omisiune substantiv feminin
  • silabisire: -si-u-