Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

13 defini╚Ťii pentru omisiune

OMISI├ÜNE, omisiuni, s. f. Faptul de a omite; trecere cu vederea, neglijare; lucru omis, lips─â, sc─âpare, lacun─â; omitere. [Pr.: -si-u-] ÔÇô Din fr. omission, lat. omissio, -onis.
OMISI├ÜNE, omisiuni, s. f. Faptul de a omite; trecere cu vederea, neglijare; lucru omis, lips─â, sc─âpare, lacun─â; omitere. [Pr.: -si-u-] ÔÇô Din fr. omission, lat. omissio, -onis.
OMISIÚNE, omisiuni, s. f. Faptul de a omite și rezultatul lui; trecere cu vederea, neglijare; lucru omis, lipsă, lacună.
omisi├║ne (-si-u-) s. f., g.-d. art. omisi├║nii; pl. omisi├║ni
omisi├║ne s. f. (sil. -si-u-), g.-d. art. omisi├║nii; pl. omisi├║ni
OMISIÚNE s. 1. scăpare, (reg.) întrelăsare. (E doar o ~.) 2. lacună, săritură. (Să completăm ~ din text.) 3. v. omitere.
Omisiune Ôëá ad─âugire
OMISIÚNE s.f. Faptul de a omite; omitere; lucru omis, lipsă. [Pron. -si-u-, var. omisie s.f. / cf. fr. omission, lat. omissio].
OMISIÚNE s. f. faptul de a omite; omitere; (p. ext.) lucru omis. (< fr. omission, lat. omissio)
OMISIUNE ~i f. 1) v. A OMITE. 2) Lucru, fapt omis, sc─âpat din vedere. [Sil. -si-u-] /<fr. omission, lat. omissio, ~onis
omisiune f. ac╚Ťiune de a omite ╚Öi lucrul omis.
*omisi├║ne f. (lat. o-missio, -├│nis). Ac╚Ťiunea de a omite. Lucru omis: ├«n aceast─â list─â-s o mul╚Ťime de omisiun─ş.
OMISIUNE s. 1. scăpare, (reg.) întrelăsare. (E doar o ~.) 2. săritură. (Să completăm ~ din text.)

Omisiune dex online | sinonim

Omisiune definitie

Intrare: omisiune
omisiune substantiv feminin
  • silabisire: -si-u-