OMILÉTIC, -Ă, omiletici, -ce, adj., s. f. 1. Adj. Care se referă la elocvența bisericească. 2. S. f. Disciplină teologică privitoare la principiile și regulile oratoriei (predicilor) bisericești. – Din it. omiletico, lat. homileticus, fr. homilétique.

OMILÉTIC, -Ă, omiletici, -ce, adj., s. f. 1. Adj. Care se referă la elocvența bisericească. 2. S. f. Disciplină teologică privitoare la principiile și la regulile oratoriei (predicilor) bisericești. – Din it. omiletico, lat. homileticus, fr. homilétique.

omilétic adj. m., pl. omilétici; f. omilétică, pl. omilétice

omilétic adj. m., pl. omilétici; f. sg. omilétică; pl. omilétice

*omilétic, -ă adj. (vgr. ῾omiletikós). Relativ la elocŭența bisericească. S. f., pl. ĭ și e. Elocŭența bisericească.