ometiță definitie

11 definiții pentru ometiță

OMÉTIȚĂ s. f. (Reg.) 1. Zăpadă fină (spulberată de vânt). 2. Partea cea mai fină a făinii, care se depune sub formă de praf în timpul măcinatului; pospai. – Din ucr. obmetycja.
OMÉTIȚĂ s. f. (Reg.) 1. Zăpadă fină (spulberată de vânt). 2. Partea cea mai fină a făinii, care se depune sub formă de praf în timpul măcinatului; pospai. – Din ucr. obmetycja.
OMÉTIȚĂ s. f. (Regional) 1. Zăpadă fină, spulberată de vînt. Vîntul... spulbera prin jurul săniei o ometiță ușoară ca o negură. SADOVEANU, O. V 214. 2. Praf de făină care se ridică în timpul măcinatului; pospai. În covată curgea făina în zvîcniri ușoare; o ometiță fină, jucînd în bătaia soarelui, umplea încăperea. SADOVEANU, O. IV 431.
ométiță (reg.) s. f., g.-d. art. ométiței
ométiță s. f., g.-d. art. ométiței
OMÉTIȚĂ s. v. pospai.
OMETÍȚĂ f. reg. 1) Zăpadă fină spulberată de vânt. 2) Pulbere de făină care se depune în timpul măcinatului pe obiectele înconjurătoare; pospai. /<ucr. obmetycja
ométiță f., pl. e (sîrb. umetica, id.; rus. na dvorĭé metët, afară viscolește). Est. Zăpadă foarte fină pe care o spulberă vîntu. Pospaĭ, pulbere foarte fină care se depune pe părețiĭ moriĭ orĭ făina cea fină care rămîne pintre petrele moriĭ. Fruntea făiniĭ (partea de deasupra) cum curge la măcinat. – Și -íță (Ĭașĭ).
ometiță s. v. POSPAI.
ometíță, ometițe, s.f. – (reg.; înv.) Praf de făină ce se depune în moară. Termen atestat doar în Maramureș și nordul Moldovei; în alte regiuni din țară: pospai, humă de făină, colb (ALR, 1956: 183). – Din ucr. obmetycja (DEX, MDA).
ometíță, -e, s.f. – Praf de făină ce se depune în moară. Termen atestat doar în Maramureș și nordul Moldovei; în alte regiuni din țară: pospai, humă de făină, colb (ALR 1956: 183). – Din ucr. obmetycja (DEX).

ometiță dex

Intrare: ometiță
ometiță substantiv feminin