HOMÉRIC, -Ă, homerici, -ce, adj. Al lui Homer, privitor la Homer, în genul epopeilor lui Homer; p. ext. de proporții neobișnuite, grandioase. ◊ Râs homeric = râs puternic, zgomotos. [Var.: oméric, -ă adj.] – Din fr. homérique, lat. homericus.

OMÉRIC, -Ă adj. v. homeric.

HOMÉRIC, -Ă, homerici, -ce, adj. Al lui Homer, privitor la Homer, în genul epopeilor lui Homer; p. ext. de proporții neobișnuite, grandioase. ◊ Râs homeric = râs puternic, de nepotolit. [Var.: oméric, -ă adj.] – Din fr. homérique, lat. homericus.

OMÉRIC, -Ă, omerici, -ce, adj. V. homeric.

HOMÉRIC, -Ă, homerici, -e, adj. Al lui Homer. Epopeile homerice Iliada și Odiseea. ▭ Nu erau mai prejos decît toți eroii tuturor odiseelor homerice. HOGAȘ, M. N. 98. ♦ În genul epopeilor lui Homer; grandios; p. ext. de proporții neobișnuite. Un cor uriaș de broaște... avînd în elanul și forța cu care cîntă proporții homerice, își înalță spre stele ofranda lui sonoră. BOGZA, C. O. 159. Era o priveliște cu adevărat homerică. HOGAȘ, DR. 284. ◊ Rîs homeric = rîs puternic, greu de potolit. După un rîs homeric... [satira] ne provoacă alte sentimente, cari numai a rîs nu seamănă. GHEREA, ST. CR. I 340. – Variantă: oméric, -ă (RUSSO, S. 22) adj.

OMÉRIC, -Ă adj. v. homeric.

homéric adj. m., pl. homérici; f. homérică, pl. homérice

homéric adj. m., pl. homérici; f. sg. homérică, pl. homérice

HOMÉRIC, -Ă adj. Al lui Homer. ♦ În genul epopeilor lui Homer; (p. ext.) măreț, grandios. ◊ Râs homeric = râs puternic, greu de oprit. [Var. omeric, -ă adj. / cf. lat. homericus, fr. homérique < Homer – mare poet epic grec din antichitate].

OMÉRIC, -Ă adj. v. homeric.

HOMÉRIC, -Ă adj. 1. propriu lui Homer. 2. de proporții neobișnuite; măreț, grandios. ♦ râs ~ = râs puternic, zgomotos, cu hohote. (< fr. homérique, lat. homericus)

HOMÉRIC ~că (~ci, ~ce) 1) Care aparține scriitorului antic grec Homer sau operelor lui; propriu lui Homer sau operelor lui. 2) Care este în maniera epopeilor lui Homer. 3) Care vădește măreție; grandios; monumental. ◊ Râs ~ râs zgomotos, cu hohote, greu de potolit. /<fr. homérique

homeric a. relativ la Homer: poeme homerice; râs homeric, sgomotos ca al eroilor lui Homer.

*homéric, V. omeric.

*oméric, -ă adj. (vgr. ῾omerikós, d. ῾ómeros, Omer). Rîs omeric, rîs colosal și neînfrînat (pe care Omer, la sfîrșitu primuluĭ cînt al Iliadeĭ îl atribue zeilor). Adv. În mod omeric: a rîde omeric.