omeopatie definitie

2 definiții pentru omeopatie

omeopatie f. sistemă medicală ce întrebuințează medicamente în doze foarte mici spre a produce simptome analoge boalei de vindecat: vaccinul, ce prezervă de pojar, aparține la adică vorbind omeopatiei.
*omeopatíe f. (vgr. ῾omoĭopátheia, d. ῾ómoĭos, asemenea și páthos, suferință. V. apatie, nevropat, patetic). Med. O sistemă terapeutică pin care boalele se tratează pin medicamente în doze infinitezimale și care produc la omu sănătos simptomele uneĭ boale analoage cu cea pe care vreĭ s’o combațĭ. – Această sistemă a fost creată și propagată în Germania de medicu Hahnemann (1744-1843), a căruĭ deviză similia similibus curantur (cele asemenea se vindecă pin cele asemenea) era absolut opusă devizeĭ vechiĭ medicine, care combate contrarele pin contrare (contraria contrariis curantur), adică inflamațiunile pin răceală și invers. Medicina uzuală, ca să se distingă de omeopatie, a luat numele de alopatie.

omeopatie dex

Intrare: omeopatie
omeopatie