omeomorfism definitie

9 definiții pentru omeomorfism

HOMEOMORFÍSM s. n. 1. (Mat.) Funcție care aplică unul pe altul două spații. 2. (Fiz.) Fenomen referitor la analogiile formelor cristaline ale unor compuși. [Pr.: -me-o-. – Var.: omeomorfísm s. n.] – Din fr. homéomorphisme.
OMEOMORFÍSM s. n. v. homeomorfism.
HOMEOMORFÍSM s. n. 1. (Mat.) Funcție care aplică unul pe altul două spații. 2. (Fiz.) Fenomen referitor la analogiile formelor cristaline ale unor compuși. [Pr.: -me-o-. – Var.: omeomorfísm s. n.] – Din fr. homéomorphisme.
OMEOMORFÍSM s. n. v. homeomorfism.
homeomorfísm s. n. (sil. -me-o-)[1]
omeomorfísm s. n.[1]
HOMEOMORFÍSM s.n. 1. (Mat.) Funcție care aplică unul pe altul două spații. 2. Fenomen referitor la analogiile formelor cristaline ale unor compuși. [Var. omeomorfism s.n. / < fr. homéomorphisme].
OMEOMORFÍSM s.n. v. homeomorfism.
HOMEOMORFÍSM s. n. 1. (med.) funcție care aplică unul pe altul două spații. 2. fenomen referitor la analogiile cristaline ale unor corpuri. (< fr. homéomorphisme)

omeomorfism dex

Intrare: homeomorfism
homeomorfism substantiv neutru
  • silabisire: -me-o-
omeomorfism substantiv neutru