Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

9 defini╚Ťii pentru omeomorfism

HOMEOMORF├ŹSM s. n. 1. (Mat.) Func╚Ťie care aplic─â unul pe altul dou─â spa╚Ťii. 2. (Fiz.) Fenomen referitor la analogiile formelor cristaline ale unor compu╚Öi. [Pr.: -me-o-. ÔÇô Var.: omeomorf├şsm s. n.] ÔÇô Din fr. hom├ęomorphisme.
OMEOMORF├ŹSM s. n. v. homeomorfism.
HOMEOMORF├ŹSM s. n. 1. (Mat.) Func╚Ťie care aplic─â unul pe altul dou─â spa╚Ťii. 2. (Fiz.) Fenomen referitor la analogiile formelor cristaline ale unor compu╚Öi. [Pr.: -me-o-. ÔÇô Var.: omeomorf├şsm s. n.] ÔÇô Din fr. hom├ęomorphisme.
OMEOMORF├ŹSM s. n. v. homeomorfism.
homeomorf├şsm s. n. (sil. -me-o-)[1]
omeomorf├şsm s. n.[1]
HOMEOMORF├ŹSM s.n. 1. (Mat.) Func╚Ťie care aplic─â unul pe altul dou─â spa╚Ťii. 2. Fenomen referitor la analogiile formelor cristaline ale unor compu╚Öi. [Var. omeomorfism s.n. / < fr. hom├ęomorphisme].
OMEOMORF├ŹSM s.n. v. homeomorfism.
HOMEOMORF├ŹSM s. n. 1. (med.) func╚Ťie care aplic─â unul pe altul dou─â spa╚Ťii. 2. fenomen referitor la analogiile cristaline ale unor corpuri. (< fr. hom├ęomorphisme)

Omeomorfism dex online | sinonim

Omeomorfism definitie

Intrare: homeomorfism
homeomorfism substantiv neutru
  • silabisire: -me-o-
omeomorfism substantiv neutru