Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

24 defini╚Ťii pentru omenire

OMEN├Ź, omenesc, vb. IV. Tranz. 1. (Pop.) A primi pe cineva ├«n mod ospitalier; a osp─âta, a cinsti. ÔÖŽ Refl. A se osp─âta. 2. A cinsti, a onora, a sl─âvi. ÔÇô Din om.
OMEN├ŹRE s. f. 1. ├Äntreaga popula╚Ťie a globului, totalitatea oamenilor de pe P─âm├ónt, neamul omenesc; umanitatea; omenime. ÔÖŽ Mul╚Ťime de oameni; lume, public. 2. (├Änv.) Omenie; umanitarism. ÔÇô Din om. Pentru 2, cf. omeni.
OMEN├Ź, omenesc, vb. IV. Tranz. 1. (Pop.) A primi pe cineva ├«n mod ospitalier; a osp─âta, a cinsti. ÔÖŽ Refl. A se osp─âta. 2. A cinsti, a onora, a sl─âvi. ÔÇô Din om.
OMEN├ŹRE s. f. 1. ├Äntreaga popula╚Ťie a globului, totalitatea oamenilor de pe P─âm├ónt, neamul omenesc; umanitatea; omenime. ÔÖŽ Mul╚Ťime de oameni; lume, public. 2. (├Änv.) Omenie; umanitarism. ÔÇô Din om. Pentru 2, cf. omeni.
OMEN├Ź, omenesc, vb. IV. Tranz. (Popular) 1. A primi ├«n mod ospitalier pe cineva, a trata cu m├«ncare ╚Öi cu b─âutur─â; a cinsti (3), a osp─âta. Diminea╚Ťa, iar omeni muierea pe c─âl─âtori cu m─âm─âlig─â ╚Öi cu lapte cald. RETEGANUL, P. III 4. ÔŚŐ Refl. Stai jos ╚Öi te omene╚Öte cu ceva d-ale m├«nc─ârii ╚Öi p-orm─â om vedea ce-om face. CAMIL PETRESCU, O. II 166. ÔÖŽ (Ironic) A trage (cuiva) o b─âtaie zdrav─ân─â. ├Äl apucar─â voinicii am├«ndoi, apoi las─â c─â l-au omenit! Nici ferfeni╚Ť─â nu s-a ales de el. RETEGANUL, P. V 41. 2. A cinsti (1), a onora, a sl─âvi. Prietenii ├«i doresc ╚Öi ╚Ťara ├«i omene╚Öte. ISPIRESCU, U. 27. O, zei ai zeilor... Precum v-am cinstit ╚śi v-am omenit, a╚Öa v─â voi cinsti ╚śi v─â voi omeni. TEODORESCU, P. P. 108.
OMEN├ŹRE, omeniri, s. f. ├Äntreaga popula╚Ťie a globului, totalitatea oamenilor de pe p─âm├«nt, neamul omenesc; umanitatea. Zadarnic timpul trece c-un zbor neobosit, ├Än s├«nul omenirii v─ârs├«nd a iernii ghea╚Ť─â. ALECSANDRI, P. I 125. Misia istoriei este a ne ar─âta, a ne demonstra aceast─â transforma╚Ťie continu─â, aceast─â mi╚Öcare progresiv─â a omenirii. B─éLCESCU, O. II 10. ÔÖŽ Mul╚Ťime mare de oameni; lume, public. Ascultau ├«n puterea nop╚Ťii fr─âm├«ntul at├«tor omeniri ├«n mers, omeniri sleite de un mar╚Ö lung. CAMILAR, N. II 51. D─âdeau t├«rcoale fabricei... ca s─â vezi cam ce fel de omenire intr─â acolo. PAS, Z. I 292. Omenirea ├«mprejuru-i scotea ╚Ťipete de jale. NEGRUZZI, S. II 6.
omen├ş (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. ╚Öi 3 pl. omen├ęsc, imperf. 3 sg. omene├í; conj. prez. 3 s─â omene├ísc─â
omen├şre s. f., g.-d. art. omen├şrii
omen├ş vb., ind. prez. 1 sg. ╚Öi 3 pl. omen├ęsc, imperf. 3 sg. omene├í; conj. prez. 3 sg. ╚Öi pl. omene├ísc─â
omen├şre s. f., g.-d. art. omen├şrii
OMEN├Ź vb. v. cinsti, incarna, ├«ntruchipa, ├«ntrupa, osp─âta, servi, trata.
OMEN├ŹRE s. lume, umanitate, (├«nv. ╚Öi reg.) omenime. (├Äntreaga ~.)
OMEN├ŹRE s. v. incarnare, incarna╚Ťie, ├«ntrupare, omenie.
A OMEN├Ź ~├ęsc tranz. pop. 1) (persoane) A trata cu omenie (ad─âpostind, osp─ât├ónd, acord├ónd sus╚Ťinere etc.). 2) rar A ├«nzestra cu tr─âs─âturi de om; a face s─â aib─â ├«nsu╚Öiri umane. /Din om
OMEN├ŹRE f. Totalitate a oamenilor de pe globul p─âm├óntesc; neamul omenesc; umanitate; lume. [G.-D. omenirii] /Din om
omen├Č v. 1. a primi cu omenie: ├«l osp─ât─â ╚ÖiÔÇÖl omeni ca pe un c─âl─âtor ISP.
omenire f. neamul omenesc.
2) omen├ęsc v. tr. (d. oamen─ş). Primesc (tratez) cu omenie: pe pop─â ├«l omenim (VR. 1927, 1, 26), am s─â te omenesc de cinste (Agrb. ├Änt. 48).
omen├şre f. (d. oamen─ş). Neamu omenesc: istoria omeniri─ş. ÔÇô Ardeleni─ş (dar nu poporu!) zic omenime.
omeni vb. v. CINSTI. INCARNA. ÎNTRUCHIPA. ÎNTRUPA. OSPĂTA. SERVI. TRATA.
OMENIRE s. lume, umanitate, (înv. și reg.) omenime. (Întreaga ~.)
omenire s. v. INCARNARE. ÎNTRUPARE. OMENIE.
omen├ş, omenesc, (omini), vb. tranz., refl. ÔÇô 1. A (se) osp─âta, a (se) cinsti: ÔÇ×Ne-am ominit on ptic ╚Öi ne-am dus ╚Öi ne-am culcatÔÇŁ (Memoria, 2014: 153; Oar╚Ťa de Sus). 2. A trata cu omenie. ÔÇô Din om (DEX, MDA).
THATÔÇÖS ONE SMALL STEP FOR A MAN, ONE GIANT LEAP FOR MANKIND (engl.) este un pas mic pentru om, un salt uria╚Ö pentru omenire ÔÇô Primul mesaj adresat p─âm├óntenilor de Neil A. Armstrong la p─â╚Öirea pe solul lunar (21 iul. 1969).

Omenire dex online | sinonim

Omenire definitie

Intrare: omeni
omeni verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a
Intrare: omenire
omenire substantiv feminin