omeag definitie

4 definiții pentru omeag

omeág (-égi), s. m. – Plantă (Aconitum napellus). – Var. omag. Sl. omegu (Miklosich, Slaw. Elem., 34; Cihac, II, 227; Byhan 323; Conev 43), cf. slov. omej, pol. omięg, rus. omeg.
omeág s.n (reg.) plantă ale cărei rădăcini și frunze se folosesc în medicină; aconit.
omeag n. numele popular al aconitului: rădăcina și frunzele de omeag se întrebuințează în medicină spre a combate nevralgiile, tusea, etc.; cu omeag otrăvește românul câinii cei răi. [Rut. OMEG].
omeág m., pl. omegĭ (vsl. omĭegŭ, ucigător de lupĭ saŭ de cînĭ; rus. ómeg și omég, cucută). Aconit, toaĭe, o plantă ranunculacee veninoasă cu maĭ multe varietățĭ (sconitum). Rădăcina și frunzele de aconitum napellus se întrebuințează ca diuretice, contra reŭmatizmuluĭ, nevralgiilor, tusiĭ și altor boale. Cu omeag otrăvește poporu cîniĭ. – Și omág, pl. tot omegĭ.

omeag dex