omețire definitie

2 intrări

9 definiții pentru omețire

OMEȚÍ, pers. 3 omețește, vb. IV. (Reg.) 1. Tranz. și refl. A (se) acoperi cu omăt, a (se) înzăpezi. 2. Intranz. A viscoli. – Din omăt.
OMEȚÍ, pers. 3 omețește, vb. IV. (Reg.) 1. Tranz. și refl. A (se) acoperi cu omăt, a (se) înzăpezi. 2. Intranz. A viscoli. – Din omăt.
omețí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 3 sg. omețéște, imperf. 3 sg. omețeá; conj. prez. 3 să omețeáscă
omețí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. omețésc, 3 sg. omețéște, imperf. 3 sg. omețeá; conj. prez. 3 sg. și pl. omețeáscă
OMEȚÍ vb. v. înnămeți, întroieni, înzăpezi, nămeți, troieni.
OMEȚÍRE s. v. înnămețire, întroienire, înzăpezire, nămețire, troienire.
omețésc v. tr. (d. omăt). Vechĭ. Nămețesc, troĭenesc. – Și omătez.
omeți vb. v. ÎNNĂMEȚI. ÎNTROIENI. ÎNZĂPEZI. NĂMEȚI. TROIENI.
omețire s. v. ÎNNĂMEȚIRE. ÎNTROIENIRE. ÎNZĂPEZIRE. NĂMEȚIRE. TROIENIRE.

omețire dex

Intrare: omeți
omeți verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a
Intrare: omețire
omețire