omeți definitie

22 definiții pentru omeți

OMẮT, omături, s. n. (Pop.) Zăpadă, nea. ♦ (Reg.) Nămete, troian. [Pl. și (m.): omeți] – Din sl. ometŭ „măturare; pospai”.[1]
OMEȚÍ, pers. 3 omețește, vb. IV. (Reg.) 1. Tranz. și refl. A (se) acoperi cu omăt, a (se) înzăpezi. 2. Intranz. A viscoli. – Din omăt.
OMẮT, omături, s. n. (Pop.) Zăpadă, nea. ♦ (Reg.) Nămete, troian. [Pl. și (m.): omeți] – Din sl. ometŭ „măturare; pospai”.
OMEȚÍ, pers. 3 omețește, vb. IV. (Reg.) 1. Tranz. și refl. A (se) acoperi cu omăt, a (se) înzăpezi. 2. Intranz. A viscoli. – Din omăt.
omețí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 3 sg. omețéște, imperf. 3 sg. omețeá; conj. prez. 3 să omețeáscă
!pásărea-omắtului (specie de păsări) s. f. art., g.-d. art. pắsării-omắtului
omețí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. omețésc, 3 sg. omețéște, imperf. 3 sg. omețeá; conj. prez. 3 sg. și pl. omețeáscă
pásărea-omătului s. f.
OMĂT s. v. zăpadă.
OMÉT s. v. tiv, tivitură.
OMEȚÍ vb. v. înnămeți, întroieni, înzăpezi, nămeți, troieni.
PRESURĂ-DE-OMĂT s. v. pasărea-omătului.
PURICE-DE-OMĂT s. (ENTOM.; Podura nivalis) (rar) puricaș.
omắt (-méți), s. m. – Zăpadă. Sl., cf. sl. omesti, ometą „a arunca”, rus. omet „morman”, sb. omet „măturat” (Miklosich, Slaw. Elem., 33; Cihac, II, 210; Conev 37), cf. nămete. – Der. omăta, vb. (a ninge); omătos, adj. (cu zăpadă); omătuță, s. f. (plantă, Leocoium vernum); (în)omeți, vb. (a acoperi cu zăpadă); ometiță, s. f. (fulg de zăpadă; praf de făină), din sb. umetica (Candrea).
omắt și (vechĭ) omét n., pl. omete și omăturĭ (vsl. ometŭ, chenar, plasă de pescuit; sîrb. omet, măturătură, umet, gunoĭ măturat, troĭan; bg. námet, nămete, troĭan; rut. zámet, viscol; rus. metélĭ, viscol, omët, chenar, căpiță de snopĭ, zamëty, pl. troĭan, zametátĭ, -mestí, a troĭeni. V. mătură, nămete, pomătuf, podmet, predmet, smetie). Vechĭ (omet și omăt). Chenar, tivitură. Azĭ. Est. (omăt). Zăpadă. Vest și Ur. (pl. m. omețĭ). Nămețĭ, zăpadă veșnică. – Pl. și ometurĭ (Biblia 1668, Tkt.).
omét, V. omăt.
omețésc v. tr. (d. omăt). Vechĭ. Nămețesc, troĭenesc. – Și omătez.
OMĂT s. (MET.) nea, ninsoare, zăpadă. (~ul acoperă cîmpia.)
omet s. v. TIV. TIVITURĂ.
omeți vb. v. ÎNNĂMEȚI. ÎNTROIENI. ÎNZĂPEZI. NĂMEȚI. TROIENI.
presură-de-omăt s. v. PASĂREA-OMĂTULUI.
PURICE-DE-OMĂT s. (ENTOM.; Podura nivalis) (rar) puricaș.

omeți dex

Intrare: omăt (pl. omeți)
omăt pl. omeți
Intrare: omeți
omeți verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a
Intrare: omet (zăpadă, tiv)
omet zăpadă, tiv
omet zăpadă, tiv
omet zăpadă, tiv
Intrare: pasărea-omătului
pasărea-omătului substantiv feminin articulat (numai) singular