22 definiții pentru omeți
OMẮT, omături,
s. n. (
Pop.) Zăpadă, nea. ♦ (
Reg.) Nămete, troian. [
Pl. și (
m.): omeți] – Din
sl. ometŭ „măturare; pospai”.[1]
OMEȚÍ, pers. 3 omețește,
vb. IV. (
Reg.)
1. Tranz. și
refl. A (se) acoperi cu omăt, a (se) înzăpezi.
2. Intranz. A viscoli. – Din
omăt. OMẮT, omături,
s. n. (
Pop.) Zăpadă, nea. ♦ (
Reg.) Nămete, troian. [
Pl. și (
m.): omeți] – Din
sl. ometŭ „măturare; pospai”.
OMEȚÍ, pers. 3 omețește,
vb. IV. (
Reg.)
1. Tranz. și
refl. A (se) acoperi cu omăt, a (se) înzăpezi.
2. Intranz. A viscoli. – Din
omăt. omețí (a ~) (
reg.)
vb.,
ind. prez. 3
sg. omețéște,
imperf. 3
sg. omețeá;
conj. prez. 3 să omețeáscă
!pásărea-
omắtului (specie de păsări)
s. f. art.,
g.-d. art. pắsării-omắtului
omețí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. omețésc, 3 sg. omețéște, imperf. 3 sg. omețeá; conj. prez. 3 sg. și pl. omețeáscă OMÉT s. v. tiv, tivitură. OMEȚÍ vb. v. înnămeți, întroieni, înzăpezi, nămeți, troieni. PRESURĂ-DE-OMĂT s. v. pasărea-omătului. PURICE-DE-OMĂT s. (ENTOM.; Podura nivalis) (rar) puricaș. omắt (-méți), s. m. – Zăpadă.
Sl.,
cf. sl. omesti, ometą „a arunca”,
rus. omet „morman”,
sb. omet „măturat” (Miklosich, Slaw. Elem., 33; Cihac, II, 210; Conev 37),
cf. nămete. –
Der. omăta,
vb. (a ninge); omătos,
adj. (cu zăpadă); omătuță,
s. f. (plantă, Leocoium vernum); (în)omeți,
vb. (a acoperi cu zăpadă); ometiță,
s. f. (fulg de zăpadă; praf de făină), din
sb. umetica (Candrea).
omắt și (vechĭ)
omét n., pl. omete și omăturĭ (vsl. ometŭ, chenar, plasă de pescuit; sîrb. omet, măturătură, umet, gunoĭ măturat, troĭan; bg. námet, nămete, troĭan; rut. zámet, viscol; rus. metélĭ, viscol, omët, chenar, căpiță de snopĭ, zamëty, pl. troĭan, zametátĭ, -mestí, a troĭeni. V.
mătură, nămete, pomătuf, podmet, predmet, smetie). Vechĭ (
omet și
omăt). Chenar, tivitură. Azĭ. Est. (
omăt). Zăpadă. Vest și Ur. (pl. m.
omețĭ). Nămețĭ, zăpadă veșnică. – Pl. și
ometurĭ (Biblia 1668, Tkt.).
omețésc v. tr. (d. omăt). Vechĭ. Nămețesc, troĭenesc. – Și
omătez. OMĂT s. (MET.) nea, ninsoare, zăpadă. (~ul acoperă cîmpia.) omet s. v. TIV. TIVITURĂ. omeți vb. v. ÎNNĂMEȚI. ÎNTROIENI. ÎNZĂPEZI. NĂMEȚI. TROIENI. presură-de-omăt s. v. PASĂREA-OMĂTULUI. PURICE-DE-OMĂT s. (ENTOM.; Podura nivalis) (rar) puricaș. Omeți dex online | sinonim
Omeți definitie
Intrare: omăt (pl. omeți)
Intrare: omeți
omeți verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a
Intrare: omet (zăpadă, tiv)
Intrare: pasărea-omătului
pasărea-omătului substantiv feminin articulat (numai) singular