OMBILÍC, ombilicuri, s. n. Orificiu abdominal prin care trece cordonul ombilical la fetus; buric. – Din fr. ombilic.

OMBILÍC, ombilicuri, s. n. Orificiu abdominal prin care trece cordonul ombilical la fetus; buric. – Din fr. ombilic.

OMBILÍC, ombilicuri, s. n. (Anat.) Organ prin care fetusul este legat de corpul mamei; buric.

ombilíc s. n., pl. ombilícuri

ombilíc s. n., pl. ombilícuri

OMBILÍC s. 1. v. buric. 2. v. cordon ombilical.

OMBILÍC s.n. Organ prin care fătul este legat de corpul mamei; (pop.) buric. [< fr. ombilic, cf. lat. umbilicus].

OMBILÍC s. n. 1. organ prin care fătul este legat de corpul mamei; buric. ◊ cicatrice rămasă după tăierea cordonului ombilical. 2. umbon. 3. ~ glaciar = parte a albiei subsăpate a unui ghețar, limitată în aval de contrapantă. (< fr. ombilic, lat. umbilicus)

OMBILÍC ~uri n. Cicatrice rămasă pe abdomen după căderea cordonului ombilical; buric. /<fr. ombilic

OMBILIC s. (ANAT.) buric.