OMAGIÁL, -Ă, omagiali, -e, adj. Care are caracter de omagiu, care este, se face în semn de omagiu, drept omagiu. [Pr.: -gi-al] – Din fr. hommagial.

OMAGIÁL, -Ă, omagiali, -e, adj. Care are caracter de omagiu, care este, se face în semn de omagiu, drept omagiu. [Pr.: -gi-al] – Din fr. hommagial.

OMAGIÁL, -Ă, omagiali, -e, adj. Care are caracter de omagiu, ca omagiu, în semn de omagiu. S-au întrunit în consiliu și i-au trimis o adresă omagială. PAS, Z. II 201. Am deschis o stagiune cu «O scrisoare pierdută» și am rostit și un cuvînt omagial înainte de începerea spectacolului. SADOVEANU, E. 153. Pronunțat: -gi-al.

omagiál (-gi-al) adj. m., pl. omagiáli; f. omagiálă, pl. omagiále

omagiál adj. m. (sil. -gi-al), pl. omagiáli; f. sg. omagiálă, pl. omagiále

OMAGIÁL, -Ă adj. (Cu caracter) de omagiu. [Pron. -gi-al. / cf. fr. hommagial].

OMAGIÁL, -Ă adj. cu caracter de omagiu. (< fr. hommagial)

OMAGIÁL ~ă (~i, ~e) Care este făcut în semn de omagiu; cu caracter de omagiu. [Sil. -gi-al] /<fr. hommogial