oltean definitie

11 definiții pentru oltean

OLTEÁN, -Ă, olteni, -e, s. m., adj. I. S. m. 1. Persoană originară sau locuitor din Oltenia. 2. (Înv.) Precupeț (originar din Oltenia) care făcea comerț ambulant cu fructe, legume etc. II. Adj. Care aparține Olteniei sau oltenilor (I), privitor la Oltenia ori la olteni; oltenesc. – Olt (n. pr.) + suf. -ean.
OLTEÁN, -Ă, olteni, -e, s. m., adj. I. S. m. 1. Persoană care face parte din populația de bază a Olteniei sau este originară de acolo; (la pl.) populație care locuiește în Oltenia. 2. (Ieșit din uz) Precupeț (originar din Oltenia) care făcea comerț ambulant cu fructe, legume etc. II. Adj. Care aparține Olteniei sau oltenilor (I), privitor la Oltenia sau la olteni, originar din Oltenia; oltenesc. – Olt (n. pr.) + suf. -ean.
OLTEÁN, olteni, s. m. 1. Persoană originară din Oltenia, locuitor al Olteniei. Sîntem de neamul nostru olteni, olteni de dincolo de Olt. STANCU, D. 91. Las’ să-i sune surle-n țară, Să-și adune-olteni destui. COȘBUC, P. II 110. 2. (Ieșit din uz) Precupeț (originar din Oltenia) făcînd comerț ambulant cu fructe, legume, pește. Ce-o să-mi arăți, domnișoară? întrebă rîzînd șiret olteanul și se aplecă să-și ridice cobilița cu coșurile. DUMITRIU, B. F. 117. Olteanul i-a vîndut a treia oară ouă clocite. C. PETRESCU, C. V. 85.
olteán adj. m., s. m., pl. olténi; adj. f. olteánă, pl. olténe
olteán s. m., adj. m., pl. olténi; f. sg. olteánă, pl. olténe
OLTEÁN s., adj. 1. s. (fam.) juvete. 2. adj. oltenesc.
olteán (olténi), s. m.1. Locuitor din Oltenia. – 2. Vînzător ambulant de zarzavaturi și alte alimente. – 3. (Arg.) Lefter, fără bani. De la Olt, numele de rîu și înv. de ținut. – Der. olteancă, s. f. (locuitoare din Oltenia); oltenesc, adj. (propriu Olteniei); oltenește, adv. (ca în Oltenia); oltenism, s. n. (cuvînt, expresie tipică din Oltenia).
oltean m. 1. locuitor din Oltenia; 2. precupeț (cei mai mulți venind din Oltenia).
Olteni pl. locuitori din Oltenia sau din șesul Făgărașului.
olteán, -eáncă s., pl. enĭ, ence. Locuitor din Oltenia. S. m. Precupeț ambulant care vinde legume, fructe, carne, pește, săpun, cărbunĭ, petrol ș. a. (originar, de ordinar, din Oltenia).
OLTEAN s., adj. 1. s. (fam.) juvete. 2. adj. oltenesc.

oltean dex

Intrare: oltean (adj.)
oltean 1 adj. adjectiv
Intrare: oltean (s.m.)
oltean 2 s.m. admite vocativul substantiv masculin