oltar definitie

11 definiții pentru oltar

OLTÁR, oltare, s. n. (Înv. și pop.) Altar. – Din sl. olŭtari.
OLTÁR, oltare, s. n. (Înv. și pop.) Altar. – Din sl. olŭtari.
OLTÁR, oltare, s. n. (Învechit) Altar. Nu mai jărtfim pe oltar nici un miel. RUSSO, S. 21. Să mai vărs o dată o lacrimă fierbinte P-al inimi-ți oltar. ALEXANDRESCU, M. 122.
oltár (înv., pop.) s. n., pl. oltáre
oltár s. n., pl. oltáre
OLTÁR s. v. altar.
altar n. 1. masă pentru sacrificii (la necreștini); 2. sf. masă unde preotul săvârșește leturghia; 3. chiliuța din dosul iconostasului, în mijlocul căreia s’află sf. masă sau prestolul; 4. fig. cult, religiune: al dragostei altar AL. [Lat. ALTARE, pe lângă slavicul oltar, de aceeaș origină: dublet lexic latino-slav ca sânt și sfânt].
oltar n. forma bisericească și populară pentru altar; fig. să mai vărs o lacrimă p’al inima-ți oltar GR. AL. [Slav. OLTARŬ (din lat. ALTARE)].
altár n., pl. e (lat. altarium, altare și altar, d. altus, înalt; it. altare, fr. autel). La Romanĭ, rîdicătura pe care se ardeaŭ victimele la sacrificiŭ. La creștinĭ, acea parte a bisericiĭ unde servește preutu și unde e sfînta masă. – Vechĭ (și azĭ rar) și oltar, d. vsl. olŭtarĭ, bg. oltar, ung. oltár (tot d. lat.).
oltár, V. altar.
oltar s. v. ALTAR.

oltar dex

Intrare: oltar
oltar substantiv neutru