OLORÍ, pers. 3 olorește, vb. IV. lntranz. (Regional, despre vînt) A bate încet și neregulat, a adia (I 1). Vîntul bate cîteodată mai domol, mai încet, mai potolit; de-abia trage, de-abia olorește. PAMFILE, VĂZD. 27.

OLORÍ, pers. 3 olorește, vb. IV. Intranz. (Reg., despre vânt) A bate încet și neregulat; a adia.

OLORÍRE, oloriri, s. f. v. OLORI. – [DLRM]