OLOÍ3, oloiesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A uleia. – V. oloi2.

OLOÍ3, oloiesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A uleia. – V. oloi2.

OLÓI1, oloaie, s. n. Augmentativ al lui oală. – Oală + suf. -oi.

OLÓI2, oloiuri, s. n. (Înv. și pop.) Ulei. ♦ (Rar) Vopsea de ulei. – Din magh. olaj.

oloí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. oloiésc, imperf. 3 sg. oloiá; conj. prez. 3 sg. și pl. oloiáscă

olói (oală mare) s. n., pl. oloáie

olói (ulei) s. n., pl. olóiuri

OLÓI s. v. ulei, untdelemn.

OLÓI ~uri n. pop. v. ULEI. /ung. olaj