olofír (-re), s. n. – Purpură. Mgr. ỏλόβηρον, direct sau prin intermediul sl. oloviru (Tiktin; cf. Vasmer, II, 264).

olofír, olofíre, s.n. (înv.) haină de purpură.

olofír n., pl. e (contras din gr. olopórfyros, tot de purpură, de unde și vrus. olovírŭ). L V. Mold. Haĭnă de purpură: era bogat și se îmbrăca în olofire și în urșinice (Varl. Cazania, 194).