OLIGURÍE, oligurii, s. f. Scădere a cantității de urină eliminată în timp de 24 de ore. – Din fr. oligurie.

OLIGURÍE, oligurii, s. f. Scădere a cantității de urină eliminată în timp de 24 de ore. – Din fr. oligurie.

!oliguríe (-li-gu-/-lig-u-) s. f., art. oliguría, g.-d. art. oliguríei; pl. oliguríi, art. oliguríile

oliguríe s. f. (sil. mf. -lig-), art. oliguría, g.-d. art. oliguríei; pl. oliguríi, art. oliguríile

OLIGURÍE s.f. Diminuare a secreției urinare. [Gen. -iei. / < fr. oligurie, cf. gr. oligos – puțin, ouron – urină].

OLIGURÍE s. f. diminuare, insuficiență a secreției urinare. (< fr. oligurie)

OLIGURÍE f. Stare patologică manifestată prin eliminare de urină în cantități anormal de mici și cauzată de anumite afecțiuni renale. [Art. oliguria; G.-D. oligurei] /<fr. oligurie

OLIG-, v. OLIGO-. □ ~acant (v. -acant), adj., care prezintă spini sporadici; ~andru (v. -andru), adj., (despre androceu) format din cîteva stamine; ~anter (v. -anter), adj., care prezintă puține antere; ~antropie (v. -antropie), s. f., scădere a populației; ~arhie (v. -arhie1), s. f., formă de conducere a statului în care puterea este exercitată de un număr restrîns de persoane, aparținînd claselor exploatatoare; sin. oligocrație; ~odont (v. -odont), adj., cu dinți puțini; ~odonție (v. -odonție), s. f., anomalie dentară în ceea ce privește numărul dinților; ~urie (v. -urie), s. f., scădere a cantității de urină.