Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

8 defini╚Ťii pentru oligurie

OLIGUR├ŹE, oligurii, s. f. Sc─âdere a cantit─â╚Ťii de urin─â eliminat─â ├«n timp de 24 de ore. ÔÇô Din fr. oligurie.
OLIGUR├ŹE, oligurii, s. f. Sc─âdere a cantit─â╚Ťii de urin─â eliminat─â ├«n timp de 24 de ore. ÔÇô Din fr. oligurie.
!oligur├şe (-li-gu-/-lig-u-) s. f., art. oligur├şa, g.-d. art. oligur├şei; pl. oligur├şi, art. oligur├şile
oligur├şe s. f. (sil. mf. -lig-), art. oligur├şa, g.-d. art. oligur├şei; pl. oligur├şi, art. oligur├şile
OLIGUR├ŹE s.f. Diminuare a secre╚Ťiei urinare. [Gen. -iei. / < fr. oligurie, cf. gr. oligos ÔÇô pu╚Ťin, ouron ÔÇô urin─â].
OLIGUR├ŹE s. f. diminuare, insuficien╚Ť─â a secre╚Ťiei urinare. (< fr. oligurie)
OLIGUR├ŹE f. Stare patologic─â manifestat─â prin eliminare de urin─â ├«n cantit─â╚Ťi anormal de mici ╚Öi cauzat─â de anumite afec╚Ťiuni renale. [Art. oliguria; G.-D. oligurei] /<fr. oligurie
OLIG-, v. OLIGO-. Ôľí ~acant (v. -acant), adj., care prezint─â spini sporadici; ~andru (v. -andru), adj., (despre androceu) format din c├«teva stamine; ~anter (v. -anter), adj., care prezint─â pu╚Ťine antere; ~antropie (v. -antropie), s. f., sc─âdere a popula╚Ťiei; ~arhie (v. -arhie1), s. f., form─â de conducere a statului ├«n care puterea este exercitat─â de un num─âr restr├«ns de persoane, apar╚Ťin├«nd claselor exploatatoare; sin. oligocra╚Ťie; ~odont (v. -odont), adj., cu din╚Ťi pu╚Ťini; ~odon╚Ťie (v. -odon╚Ťie), s. f., anomalie dentar─â ├«n ceea ce prive╚Öte num─ârul din╚Ťilor; ~urie (v. -urie), s. f., sc─âdere a cantit─â╚Ťii de urin─â.

Oligurie dex online | sinonim

Oligurie definitie

Intrare: oligurie
oligurie substantiv feminin
  • silabisire: -lig-