olicăi definitie

6 definiții pentru olicăi

OLICĂÍ vb. IV v. olecăi.
OLICĂÍ vb. IV v. olecăi.
OLICĂÍ, olicăiesc, vb. IV. Refl. (Regional) A se văita, a se văicări, a se tîngui. Cînd tragi sorocoveții la musteață, de ce nu te olicăiești atîta? CREANGĂ, A. 17. – Variante: olăcăí (ȘEZ. XIII 1), olecăí (MAT. FOLK. 551) vb. IV.
olicăì v. Mold. a se văita; nu te mai olicăi atâta! CR. [Cf. bulg. OLELEČA (serb. LELEKATI), a se tângui].
olecăĭésc și olicăĭésc (mă) v. refl. (d. oleo, ca și sîrb. lelekati, d. lele, aoleŭ, și bg. olelikam, d. olelé). Mold. Vechĭ. Azĭ iron. Mă vait.
olicăĭésc, V. olecăĭesc.

olicăi dex

Intrare: olicăi
olicăi verb grupa a IV-a conjugarea a IV-a
olicăi verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a