olfactrónic adj. m., pl. olfactrónici; f. sg. olfactrónică, pl. olfactrónice

olfactrónică s. f., g.-d. art. olfactrónicii

OLFACTRÓNIC, -Ă adj. Referitor la olfactronică. [Cf. engl. olfactotronic].

OLFACTRÓNICĂ s.f. Disciplină care are ca obiect elaborarea unei tehnici instrumentale sensibile pentru identificarea lucrurilor și a oamenilor după mirosul lor caracteristic. [Gen. -iei. / cf. engl. olfactotronics]

OLFACTRÓNIC, -Ă I. adj. referitor la olfactronică. II. s. f. disciplină care utilizează tehnica electronică pentru identificarea lucrurilor și a oamenilor după mirosul lor caracteristic. (după engl. olfactotronic/s/)