olfactiv definitie

10 definiții pentru olfactiv

OLFACTÍV, -Ă, olfactivi, -e, adj. Care se referă la simțul mirosului. ◊ Mucoasă (sau membrană) olfactivă = mucoasă care căptușește pereții cavităților nazale. Nervi olfactivi = prima pereche de nervi cranieni. – Din fr. olfactif.
OLFACTÍV, -Ă, olfactivi, -e, adj. Care se referă la simțul mirosului. ◊ Mucoasă (sau membrană) olfactivă = mucoasă care căptușește pereții cavităților nazale. Nervi olfactivi = prima pereche de nervi cranieni. – Din fr. olfactif.
OLFACTÍV, -Ă, olfactivi, -e, adj. Care se referă la simțul mirosului. Un suvenir olfactiv – miros de mătase, de lînă, de stofă, de catifea, de olandă apretată. C. PETRESCU, O. P. II 121. ◊ (Membrană) mucoasă olfactivă = mucoasă care căptușește pereții nasului.
olfactív adj. m., pl. olfactívi; f. olfactívă, pl. olfactíve
olfactív adj. m., pl. olfactívi; f. sg. olfactívă, pl. olfactíve
OLFACTÍV, -Ă adj. Referitor la miros, de miros; olfactic. [< fr. olfactif, cf. lat. olfactus – miros].
OLFACTÍV, -Ă adj. referitor la miros, la perceperea mirosurilor. (< fr. olfactif)
OLFACTÍV ~ă (~i, ~e) Care ține de olfacție; destinat percepției mirosurilor. Mucoasă ~ă. /<fr. olfactif
olfactiv a. ce ține de odorat: nerv olfactiv.
*olfactív, -ă adj. (d. lat. ol-fácere, ol-factum, a mirosi [v. tr.], din răd. ol, care se preface în od în odoratus, odorat). Relativ la miros: simțu, nervu olfactiv.

olfactiv dex

Intrare: olfactiv
olfactiv adjectiv