OLEÍNĂ, oleine, s. f. (Chim.) 1. Substanță lichidă incoloră, uleioasă, răspândită mai ales în grăsimile vegetale. 2. Denumire dată acidului oleic care rezultă la scindarea grăsimilor prin hidroliză. – Din fr. oléine.

OLEÍNĂ, oleine, s. f. (Chim.) 1. Substanță lichidă incoloră, uleioasă, răspândită mai ales în grăsimile vegetale. 2. Denumire dată acidului oleic care rezultă la scindarea grăsimilor prin hidroliză. – Din fr. oléine.

OLEÍNĂ s. f. sg. Substanță lichidă care se găsește în grăsimile vegetale și care rezultă dintr-o combinație de acid oleic cu glicerină.

oleínă s. f., g.-d. art. oleínei; pl. oleíne

oleínă s. f., g.-d. art. oleínei; pl. oleíne

OLEÍNĂ s. v. trioleină.

OLEÍNĂ s.f. 1. Substanță lichidă care se găsește în uleiuri și în grăsimile animale și vegetale și care rezultă din combinarea acidului oleic cu glicerina. 2. Acid oleic tehnic, obținut la scindarea grăsimilor prin hidroliză. [Pron. -le-i-. / < fr. oléine].

OLEÍNĂ s. f. 1. substanță lichidă care se găsește în uleiuri și în grăsimile animale și vegetale, din combinarea acidului oleic cu glicerina. 2. acid oleic tehnic, obținut la scindarea grăsimilor prin hidroliză. (< fr. oléine)

OLEÍNĂ ~e f. 1) Substanță uleioasă rezultată din combinarea acidului oleic cu glicerina, conținută, mai ales, în uleiuri și în grăsimi. 2) Acid oleic obținut prin scindarea grăsimilor. /<fr. oléine

oleină f. substanță ce compune uleiurile grase și grăsimile.

*oleínă f., pl. e (d. lat. óleum, uleĭ). Chim. Unu din cele treĭ principiĭ imediate (pleina, stearina, margarina) din care se compune seu.

OLEINĂ s. (CHIM.) trioleină.