OLEIÁ vb. I v. uleia.

OLEIÁT, -Ă adj. v. uleiat.

ULEIÁ, uleiez, vb. I. Tranz. (Rar) A unge, a îmbiba, a impregna cu ulei2; a oloi3. [Pr.: -le-ia. – Var.: (reg.) oleiá vb. I] – Din ulei2.

ULEIÁT, -Ă, uleiați, -te, adj. Uns, impregnat de ulei2. [Pr.: -le-iat. – Var.: oleiát, -ă adj.] – V. uleia.

OLEIÁ vb. I v. uleia.

OLEIÁT, -Ă adj. v. uleiat.

ULEIÁ, uleiez, vb. I. Tranz. (Rar) A unge, a îmbiba, a impregna cu ulei2; a oloi3. [Pr.: -le-ia. – Var.: (reg.) oleiá vb. I.] – Din ulei2.

ULEIÁT, -Ă, uleiați, -te, adj. Uns, impregnat de ulei2. [Pr.: -le-iat] – V. uleia.

ULEIÁ, uleiez, vb. I. Tranz. A unge cu ulei; a îmbiba, a impregna cu ulei.

ULEIÁT, -Ă, uleiați, -te, adj. (Și în forma oleiat) Gătit, prăjit, fiert în ulei. Ferește-mă, drăguț doamne, De mazăre oleiată. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 432. – Variantă: (regional) oleiát, -ă adj.

uleiá (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 uleiáză, 1 pl. uleiém; conj. prez. 3 să uleiéze; ger. uleínd

uleiá vb. (sil. -le-ia), ind. prez. 1 sg. uleiéz, 3 sg. și pl. uleiáză, 1 pl. uleiém (sil. -le-iem); conj. prez. 3 sg. și pl. uleiéze; ger. uleínd

A ULEIÁ ~iéz tranz. 1) tehn. rar (materiale tehnice) A îmbiba cu ulei (pentru a face mai elastic sau mai moale). 2) A unge cu ulei. ~ tigaia. 3) pop. A murdări cu ulei. A-și ~ rochia. /Din ulei