olecăi definitie

7 definiții pentru olecăi

OLECĂÍ, olécăi, vb. IV. Refl. (Înv. și reg.) A se văita, a se văicări, a se tângui. [Prez. ind. și: olecăiesc. – Var.: olăcăí, olicăí vb. IV] – Din oleo.
OLECĂÍ, olécăi, vb. IV. Refl. (Înv. și reg.) A se văita, a se văicări, a se tângui. [Prez. ind. și: olecăiesc. – Var.: olăcăí, olicăí vb. IV] – Din oleo.
!olecăí (a se ~) (înv., reg.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se olécăie/se olecăiéște, imperf. 3 sg. se olecăiá; conj. prez. 3 să se olécăie/să se olecăiáscă
olecăí vb., ind. prez. 1 sg. și pl. olecăiésc, 3 sg. olécăie / olecăiéște, imperf. 3 sg. olecăiá; conj. prez. 3 sg. și pl. olecăiáscă
OLECĂÍ vb. v. boci, căina, jeli, jelui, lamenta, plânge, tângui, văicări, văita.
olecăĭésc și olicăĭésc (mă) v. refl. (d. oleo, ca și sîrb. lelekati, d. lele, aoleŭ, și bg. olelikam, d. olelé). Mold. Vechĭ. Azĭ iron. Mă vait.
olecăi vb. v. BOCI. CĂINA. JELI. JELUI. LAMENTA. PLÎNGE. TÎNGUI. VĂICĂRI. VĂITA.

olecăi dex

Intrare: olecăi
olecăi verb grupa a IV-a conjugarea a IV-a
olecăi verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a