Dicționare ale limbii române

Definiția cu ID-ul 951879:

olcăí, vb. refl. – (reg.) A se văieta, a se plânge, a se tângui: „Săbiuța ta cea nouă, / Că se rupse drept în două. / Toți prind a se olcăi” (Acta Musei, 2006: 176). – Din olecăi (< olea „aoleu”, interj.).

olcăi definitie

olcăi dex