olat definitie

14 definiții pentru olat

OLÁT, olaturi, s. n. (Înv.) 1. Provincie, regiune, ținut, teritoriu; p. ext. (la pl.) împrejurime, parte (a locului). 2. Moșie; gospodărie (mare); clădire, acareturi. [Pl. și: olate] – Et. nec.
OLÁT, olaturi, s. n. (Înv.) 1. Provincie, regiune, ținut, teritoriu; p. ext. (la pl.) împrejurime, parte (a locului). 2. Moșie; gospodărie (mare); clădire, acareturi. [Pl. și: olate] – Et. nec.
OLÁT, olaturi și olate, s. n. (învechit) 1. Provincie, regiune, ținut, teritoriu. Spun răzășii din satele de cătră miazănoapte că la turcii din cetatea Hotinului s-a simțit intrare de oști în olatul moldovenesc. SADOVEANU, N. P. 338. Și a vînat în acest olat. SEVASTOS, N. 397. 2. Moșie; gospodărie (cu clădiri, acareturi etc.). Socoti să-i armeze cum poate făgăduindu-le case ș-olate. BUDAI-DELEANU, Ț. 144. Vînduși sate Și olate, Plătiși Birul jumătate. BIBICESCU, P. P. 276.
olát (înv.) s. n., pl. oláturi
olát s. n., pl. oláturi
OLÁT s. v. acaret, cuprins, dependință, întindere, întins, regiune, spațiu, suprafață, teritoriu, ținut, zonă.
olát (oláturi), – Ținut, regiune. Cuman. oleat; cf. tc. eyalet (Tiktin). Mold. și Trans., înv.
olat n. pl. Tr. moșie cu clădirile ei: vânduși sate și olate, plătiși birul jumătate POP. [Vechiu-Mold. olat = cuman OLEAT, regiune].
2) halát și olát n., pl. urĭ (turc. ar. alat, pl. alet, unelte; sîrb. álat, hálat, alb. halát. V. holeab). Nord. Ban. Pl. Instrumente accesoriĭ ale caseĭ, ale uneĭ mașinĭ: halaturĭ de plugărie, de vînătoare.
2) olát n., pl. urĭ și e (cum. oleat, regiune, ținut, turc. [d. ar.] evalet, de unde vine și vilaĭet). Sec. 17-18. Mold. Trans. Ținut, regiune: olatu Benderuluĭ. Azĭ. Mold. A umbla pe ulete (pl. de la *uleat), a umbla fără rost, haĭmana (rev. I. Crg. 3, 377).
1) olát, V. halat 2.
olat s. v. ACARET. CUPRINS. DEPENDINȚĂ. ÎNTINDERE. ÎNTINS. REGIUNE. SPAȚIU. SUPRAFAȚĂ. TERITORIU. ȚINUT. ZONĂ.
olát, olate, olaturi, s.n. – (reg.; arh.) 1. Provincie, ținut, teritoriu. 2. Tot ce ține de o gospodărie, casă, șură (Țiplea, 1906). Casa și clădirile alăturate (Bârlea, 1924): „Hai, mândră,-n a mele olate, / Că nu ti-i stropi cu lapte” (Bârlea, 1924, II: 225). (Trans., Mold.). – Et. nec. (DEX, MDA); din cuman. oleat „regiune” (Scriban, Șăineanu, DER); cf. tc. eyalet (Tiktin, cf. DER).
olát, olate, olaturi, s.n. – (înv.) 1. Provincie, ținut, teritoriu. 2. Tot ce ține de o gospodărie, casă, șură (Țiplea 1906); Casa și clădirile alăturate (Bârlea 1924): „Hai, mândră,-n a mele olate, / Că nu ti-i stropi cu lapte” (Bârlea 1924 II: 225). Termenul a circulat doar în Trans. și Mold. – Din cuman. oleat (DER).

olat dex

Intrare: olat (pl. -e)
olat pl. -e
Intrare: olat (pl. -uri)
olat pl. -uri substantiv neutru