OLASTISÍ, olastisesc, vb. IV. Refl. reciproc. (Învechit) A-și spune cuvinte, de dragoste, ase dezmierda. împăratul cu doamna începură a se olastisi. GORJAN, H. II 179.

OLASTISÍ, olastisesc, vb. IV. Refl. (Înv. și reg.) A-și spune vorbe de dragoste; a se dezmierda unul pe altul.

OLASTISÍRE, olastisiri, s. f. v. OLASTISI. – [DLRM]