OLÁR, olari,
s. m. Meșteșugar care face și vinde oale și alte obiecte din lut ars. –
Oală +
suf. -ar.
OLÁR, olari,
s. m. Meșteșugar care face și vinde oale și alte obiecte din lut ars. –
Oală +
suf. -ar.
OLÁR, olari,
s. m. 1. Meșter care face (și vinde) oale sau alte obiecte din lut ars. Toamna coboară olarii la șes cu căruțe cu oale. STANCU, D. 43.
2. Par cu crăci, în care se agață vasele de la stînă, după ce s-au spălat; prepeleac.
OLÁR1 ~e n. reg. Par cu crăcane pe care se usucă oalele. /oală + suf. ~ar OLÁR2 ~i m. 1) Meșter care face oale și alte obiecte din argilă arsă. 2) înv. Negustor de obiecte de acest fel. /oală + suf. ~ar olar m. fabricant de oale. [Lat. OLLARIUS].
olár m. (d. oală saŭ lat. ollarius). Fabricant orĭ vînzător de oale.
OLAR subst. 1. Olaru fam., frecv. 2. Olăraș act. 3. Ulărețul Stan (AO VI 426). Olar dex online | sinonim
Olar definitie