olanda definitie

14 definiții pentru olanda

OLÁNDĂ s. f. Țesătură deasă și fină, făcută din fire de in de bună calitate, folosită la confecționarea lenjeriei de pat, de corp etc. – Din fr. hollande, it. olanda.
OLÁNDĂ s. f. Țesătură deasă și fină, făcută din fire de in de bună calitate, folosită la confecționarea lenjeriei de pat, de corp etc. – Din fr. hollande, it. olanda.
OLÁNDĂ s. f. Țesătură din fire de in, de obicei albă, de bună calitate, cu bătătură deasă și fină. Pantaloni albi și pantofi de olandă cu talpă elastică. C. PETRESCU, Î. I 12. Purta haine albe de olandă cu dunga neclintită. I. BOTEZ, ȘC. 111.
*Olánda (stat) s. propriu f., g.-d. Olándei
olándă (pânză) s. f., g.-d. art. olándei
olándă s. f., g.-d. art. olándei
OLÁNDĂ s.f. Pânză de in fină și deasă. [Pl. -de. / cf. fr. hollande, it. ollanda].
OLÁNDĂ s. f. pânză de in fină și deasă, folosită la confecționarea lenjeriei. (< fr. hollande, it. olanda)
olándă s. f. – Țesătură fină. It. Olanda. – Der. olandez, adj., din fr. hollandais, it. olandese.
OLÁNDĂ ~uri f. 1) Țesătură fină și deasă de in, mai ales albă, din care se confecționează lenjerie. 2) la pl. Varietăți ale unei astfel de țesături. /<fr. hollande, it. olanda
Noua-Olanda f. V. Australia.
Olanda f. numele regatului Țărilor-de-Jos, pe Marea Nordului cu 7½ mil. loc. și cu orașele capitale Amsterdam și Haga. Regiune șeasă, joasă și apărată de inundație prin diguri ridicate de harnicii săi locuitori. Țară bogată prin industria-i maritimă și coloniile prospere.
olandă f. pânză fină și foarte compactă (adusă la început din Olanda).
*olándă f., pl. e (d. Olanda, o țară). Pînză fină (de in orĭ de cînepă) foarte compactă din care se fac maĭ ales batiste și rufe.

olanda dex

Intrare: olandă (pl. olande)
olandă pl. olande substantiv feminin
Intrare: olandă (pl. olănduri)
olandă pl. olănduri
Intrare: Olanda
Olanda