Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

18 defini╚Ťii pentru olan

capu-ol├ín sm [At: ╚śIO / V: (├«nv) capi~ / Pl: ~i / E: tc kapu o(g)lany] (Iuz; ├«n Imperiul Otoman) Func╚Ťionar trimis de domnitor ├«n ╚Ťar─â, de la Poart─â, ├«naintea instal─ârii sale pe tron.
OL├üN1, olani, s. m. Moned─â de aur olandez─â care a circulat p├ón─â ├«n sec. XIX ╚Öi ├«n ╚Ü─ârile Rom├óne. ÔÇô Cf. Olan[da].
OL├üN2, olane, s. n. 1. Pies─â de argil─â ars─â, de obicei de form─â semicilindric─â, folosit─â pentru executarea ├«nvelitorilor la acoperi╚Öurile unor cl─âdiri. 2. Tub de argil─â ars─â, din care se fac canale de scurgere a apei, co╚Öuri pentru fum etc. [Var.: ol├ín─â s. f.] ÔÇô Ol + suf. -an.
OL├üN1, olani, s. m. Moned─â de aur olandez─â care a circulat p├ón─â ├«n sec. XIX ╚Öi ├«n ╚Ť─ârile rom├óne╚Öti. ÔÇô Et. nec. Cf. Olan[da].
OL├üN2, olane, s. n. 1. Pies─â de argil─â ars─â, de obicei de form─â semicilindric─â, folosit─â pentru executarea ├«nvelitorilor la acoperi╚Öurile unor cl─âdiri. 2. Tub de argil─â ars─â, din care se fac canale de scurgere a apei, co╚Öuri pentru fum etc. [Var.: ol├ín─â s. f.] ÔÇô Ol + suf. -an.
OL├üN, olane, s. n. 1. Bucat─â de argil─â ars─â, de form─â semicilindric─â, folosit─â ca ├«nvelitoare a (crestelor) acoperi╚Öului. Pe o parte ╚Öi alta a ogr─âzii se ├«ntindea c├«te un ╚Öir de od─âi╚Ťe ├«n paiant─â, acoperite cu olane. I. BOTEZ, ╚śC. 15. Pe deasupra caselor, ale c─âror olane ├«nnegrite dovedeau un trecut ├«ndep─ârtat, se z─âreau dealurile cu vii ar─âmii. BASSARABESCU, S. N. 23. Case ├«nalte a c─âror stre╚Öini de olane se uitau ├«n lun─â. EMINESCU, N. 63. 2. Tub de argil─â ars─â din care se fac canale de scurgere a apei, co╚Öuri de fum etc. R─âcoare ca ├«ntr-o colivie; ╚Öi nici o musc─â; abia una mai ├«nnegre╚Öte ├«ntr-un punct olanul v─âruit al sobei. BASSARABESCU, S. N. 98. Un zid circular... ce se aseam─ân─â cu un olan foarte spa╚Ťios. ODOBESCU, S. I 390. Au adus dou─â m─âsuri de ap─â pe olane de lut ars. I. IONESCU, P. 312.
olán1 (monedă) s. m., pl. oláni
olán2 (piesă de argilă) s. n., pl. oláne
olán (monedă) s. m., pl. oláni
olán (piesă de argilă arsă) s. n., pl. oláne
OLÁN s. (reg.) oală, scoc. (~ pentru acoperișuri.)
OL├üN2 ~i m. ├«nv. Moned─â olandez─â de aur (cu circula╚Ťie ╚Öi ├«n ╚Üara Moldovei). /Orig. nec.
OL├üN1 ~e n. 1) Material de construc╚Ťie ├«n form─â de semicilindru, fabricat din argil─â ars─â sau din ciment ╚Öi folosit, mai ales, pentru crestele acoperi╚Öurilor. 2) Fiecare dintre ace╚Öti semicilindri. 3) Tub cilindric de argil─â ars─â, cu o muf─â de ├«mbinare la cap─ât, folosit la construirea canalelor de scurgere a fluidelor. /ol + suf. ~an
olan n. 1. canal, urloiu de ci╚Ömea; 2. ╚Ťigl─â de ├«nvelit case, sobe. [Tras din oal─â sau ol].
1) ol├ín m. (turc. oghlan. V. ic─şoglan, ulan). Fc. Fl─âc─â┼ş robust.
2) ol├ín n., pl. e (d. oal─â). Tub scurt de lut ars care serve╚Öte la f─âcut st├«lp─ş la sobe ╚Öi conducte de ap─â. ╚Üigl─â, oal─â, plac─â curb─â de lut ars cu care se acopere casele. (╚śI olan─â f., pl. e). V. tul─â.
OLAN s. (reg.) oală, scoc. (~ pentru acoperișuri.)
OLAN subst., dar cu prec─âdere < tc. oglan ÔÇ×fiuÔÇŁ. 1. ÔÇô b. (16 A I 154); Ol─ân/easca ╚Öi -e╚Öti ss.; -escul (Glos). 2. Ol─ânelul m-te. 3. Ol─âni╚Ťa t. 4. Cf. Ulan boier (Rel); ÔÇô ilea, mold. (16 A I 284); cf. Ulan-Bator, ora╚Ö ├«n Mongolia.

Olan dex online | sinonim

Olan definitie

Intrare: olan (argil─â; -e)
olan argil─â; -e substantiv neutru
Intrare: olan (moned─â; -i)
olan moned─â; -i substantiv masculin
Intrare: Olan
Olan
Intrare: olan
olan