olărit definitie

13 definiții pentru olărit

OLĂRÍT s. n. Meșteșugul olarului; olărie (1). – Olar + suf. -it.
OLĂRÍT s. n. Meșteșugul olarului; olărie (1). – Olar + suf. -it.
OLĂRÍT, olărituri, s. n. 1. Meșteșugul olarului; olărie. 2. Rotunjirea capătului gros al unui buștean prin cioplire pentru a putea fi mai ușor transportat prin tîrîre sau alunecare.
olărít s. n.
olărít s. n.
OLĂRÍ vb. (SILV.) a teși, (reg.) a buza, a ciuli, a oli, a rosti, a șpronța, a tivi. (A ~ capătul unui buștean.)
OLĂRÍT s. 1. olărie. (Se ocupă cu ~ul.) 2. (SILV.) șpronțuit. (~ul unui buștean.)
OLĂRÍT n. 1) Tehnica confecționării oalelor și a altor obiecte din argilă arsă. 2) Meseria de olar. /olar + suf. ~it
OLĂRI vb. (SILV.) a teși, (reg.) a buza, a ciuli, a oli, a rosti, a șpronța, a tivi. (A ~ capătul unui buștean.)
OLĂRIT s. 1. olărie. (Se ocupă cu ~.) 2. (SILV.) șpronțuit. (~ unui buștean.)
OLĂRÍT1 (< olar) s. n. Meșteșugul de a produce diferite obiecte (oale, străchini, cahle, figurine etc.) din pământ ars; olărie (1). Cunoscut încă din Neolitic; olarii confecționau vase cu destinații foarte diverse (de uz, de cult sau rituale, decorative etc.), ceea ce a determinat o mare varietate de tipuri și categorii. În funcție de tehnica realizării se disting o. modelat (pe roată) și turnat; în funcție de ardere sunt unele vase arse fără oxigen (ceramica neagră) și oxidant (ceramica roșie), iar în funcție de glazură, pot și mate sau glazurate; unele au lustru, altele sunt gravate. V. și oală.
OLĂRÍT2 (< olări, reg. „a rotunji buștenii”) s. n. (SILV.) Teșirea capătului buștenilor în exploatările forestiere, pentru a se ușura scoaterea lemnului prin târâre.
OLĂRÍT, -Ă, olăriți, -te, adj. v. OLĂRI. – [Sinonime]

olărit dex

Intrare: olărit (adj.)
olărit adj.
Intrare: olărit (meșteșug; -uri)
olărit meșteșug; -uri substantiv neutru
Intrare: olări
olări verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a