OJÓG, (1) ojoage, s. n., (2) ojogi, s. m. (Reg.) 1. S. n. Băț (cu o cârpă udă la un capăt) folosit pentru a curăța cuptorul de spuză, pentru a mișca jarul etc. 2. S. m. Fig. Om înalt și subțire. [Var.: ojóc s. n.] – Din magh. azsag.

ojóg1 (om înalt) (reg.) s. m., pl. ojógi

ojóg2 (băț, coajă de mesteacăn) (reg.) s. n., pl. ojoáge

ojóg (om înalt) s. m., pl. ojógi

ojogí, ojogésc, vb. IV (înv.) a se preface în cărbuni.