OJÓC s. n. v. ojog.

OJÓG, (1) ojoage, s. n., (2) ojogi, s. m. (Reg.) 1. S. n. Băț (cu o cârpă udă la un capăt) folosit pentru a curăța cuptorul de spuză, pentru a mișca jarul etc. 2. S. m. Fig. Om înalt și subțire. [Var.: ojóc s. n.] – Din magh. azsag.

OJÓC s. n. v. ojog.

OJÓC, ojoace, s. n. Băț (uneori cu o cîrpă udă la capăt) folosit pentru a curăța cuptorul, pentru a mișca jarul etc. – Variantă: ojóg s. n.