ojină definitie

15 definiții pentru ojină

OJÍNĂ s. f. (Regional) Moment al zilei situat la jumătatea timpului dintre amiază și asfințit; gustare care se ia în acest moment al zilei. După ce să săturară boii, iar îi înjugară și arară pînă la ojină. RETEGANUL, P. V 22. – Variantă: ujínă s. f.
UJÍNĂ s. f. v. ojină.
OJÍNĂ s. f. (Reg.) Moment al zilei situat la jumătatea timpului dintre amiază și asfințit; gustare care se ia în acest moment al zilei. – Bg., sb. užina.
ojínă (-ni), s. f. – (Mold., Trans.) Gustare. – Var. ujină. Sl. (sb., bg.) užina (Miklosich, Slaw. Elem., 50; Cihac, II, 226), cf. mag. ozsona. – Der. ojini (var. ujini), vb. (a lua o gustare).
ojínă, ojíne, s.f. (reg.) gustare la orele 4-5 după masă.
ojină (ujină) f. Mold. mâncare între gustare și cină. [Slav. UJINA].
ujină f. Mold. pela ujină, pela toacă. V. ojină.
ojínă și ujínă f., pl. ĭ și e (vsl. sîrb. bg. užina, rus. úzin, pol. južyna; ung. ozsonna, úzsonna). Ban. Trans. Mold. Cină pe la 4 ceasurĭ după amează. V. prînzișor.
ujínă, ujinéz, V. ojină, ojinez.
ojínă, s.f. – v. ujină („chindie”).
ujínă, ujini, (ujână, ojină), s.f. – (reg.) Masa servită către seară, între orele 16.00 – 17.00 (Bilțiu, 1990); gustare servită între prânz și cină, în zilele lungi de vară (Hotea, 2006); chindie (Bud, 1908): „Când o fo pă la ojină” (Țiplea, 1906: 416); „Joi sara pe la ujină” (Calendar, 1980: 118); „Când era pe la ujină” (Memoria, 2001: 5). – Din sl. užina, cf. magh. ozsona, srb. ušina (Șăineanu, Scriban, DER, MDA).
ojínă, ojine, (ojână, ujină), s.f. – Chindie (Bud 1908): „Când o fo pă la ojină” (Țiplea 1906: 416). – Din sl. užina.
ujínă, -i, (ujână), s.f. – Masa servită către seară, între orele 16.00 – 17.00 (Bilțiu 1990); gustare servită între prânz și cină, în zilele lungi de vară (Hotea 2006): „Joi sara pe la ujină” (Calendar 1980: 118); „Când era pe la ujină” (Memoria 2001: 5). – Din sl. užina, cf. magh. ozsona (DER).
OJÍNĂ, ojíne, s. f. (Trans. centr.) Pauză de masă foarte scurtă după-amiaza, la munca câmpului. (din magh. (reg. și lit.) ozsonna < sl.) [etim. Magy. Ért. Sz.]
UJÍNĂ, ujíne, s. f. (Banat) Gustare servită la ora zece înainte de masă. (din magh. uzsonna < sl.; cf. ojină) [etim. Magy. Ért. Sz.]

ojină dex

Intrare: ojină
ojină 1 pl. -e substantiv feminin
ujină 1 pl. -e substantiv feminin
ujină 2 pl. -i substantiv feminin
ojină 2 pl. -i substantiv feminin