Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

12 defini╚Ťii pentru oierit

OIER├ŹT1 s. n. Dare ├«n natur─â sau ├«n bani perceput─â ├«n Evul Mediu, ├«n ╚Üara Rom├óneasc─â pe turmele de oi; impozit pl─âtit pentru p─â╚Öunatul oilor. [Pr.: o-ie-] ÔÇô Oaie + suf. -─ârit.
OIER├ŹT2 s. n. Cre╚Öterea oilor; p. ext. p─âstorit; oierie2. [Pr.: o-ie-] ÔÇô Oier + suf. -it.
OIER├ŹT1 s. n. Dare ├«n natur─â sau ├«n bani perceput─â ├«n evul mediu, ├«n ╚Üara Rom├óneasc─â asupra oilor; impozit pl─âtit pentru p─â╚Öunatul oilor. [Pr.: o-ie-] ÔÇô Oaie + suf. -─ârit.
OIER├ŹT2 s. n. Cre╚Öterea oilor; p. ext. p─âstorit; oierie2. [Pr.: o-ie-] ÔÇô Oier + suf. -it.
OIER├ŹT s. n. 1. Cre╚Öterea oilor. Nechifor Lipan s-a ar─âtat totdeauna foarte priceput ├«n me╚Öte╚Öugul oieritului. SADOVEANU, B. 10. 2. (├Änvechit) Dare pentru p─â╚Öunatul oilor. Dajdii p─âm├«ntene, precum oierit, v├«n─âriciu, vam─â ╚Ö.c.l. ODOBESCU, S. II 14. Alexandru Ipsilanti la 1775 hot─âr├« ca oieritul s─â li se ia numai la trei ani, dup─â vechiul obicei. B─éLCESCU, O. I 17. ÔÖŽ Dijm─â asupra oilor pl─âtit─â ├«n natur─â.
oier├şt s. n.
oier├şt (impozit, cre╚Öterea oilor) s. n. (sil.o-ie-)
OIER├ŹT s. ciob─ânie, p─âstorie, p─âstorit, (rar) oierie, p─âstorire, (├«nv. ╚Öi reg.) p─âcur─ârie, (reg.) p─âcur─ârit. (Se ocup─â cu ~ul.)
OIER├ŹT n. 1) Cre╚Öterea oilor. 2) Ocupa╚Ťia oierului. 3) ist. Dare pentru oi (pl─âtit─â la ├«nceput ├«n natur─â, iar mai t├órziu ├«n bani). [Sil. o-ie-] /oaie + suf. ~─ârit
oierit n. dare pentru p─â╚Öunatul oilor: din vechime se lua c├óte o oaie din zece, apoi sÔÇÖa impus treptat dela 3-12 parale de fiecare.
o─şer├şt n., pl. ur─ş. Vech─ş. Bir pentru p─â╚Öunatu oilor. V. be─şlic.
OIERIT s. ciobănie, păstorie, păstorit, (rar) oierie, păstorire, (înv. și reg.) păcurărie, (reg.) păcurărit. (Se ocupă cu ~.)

Oierit dex online | sinonim

Oierit definitie

Intrare: oierit (impozit)
oierit substantiv neutru (numai) singular
  • silabisire: o-ie-rit
Intrare: oierit (ocupa╚Ťie)
oierit substantiv neutru (numai) singular
  • silabisire: o-ie-rit