Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

10 defini╚Ťii pentru oier

OI├ëR, oieri, s. m. 1. Cresc─âtor, proprietar sau negustor de oi; p. ext. p─âstor, cioban. 2. (├Änv.) Slujba╚Ö ├«ns─ârcinat cu ├«ncasarea oieritului1. 3. (Astron.; art., rar) Lira1. [Pr.: o-ier] ÔÇô Oaie + suf. -ar.
OI├ëR, oieri, s. m. 1. Cresc─âtor, proprietar sau negustor de oi; p. ext. p─âstor, cioban. 2. (├Änv.) Slujba╚Ö ├«ns─ârcinat cu ├«ncasarea oieritului1. 3. (Astron.; art., rar) Lira1. [Pr.: o-ier] ÔÇô Oaie + suf. -ar.
OI├ëR, oieri, s. m. 1. Cresc─âtor de oi, cioban, p─âcurar. S─âm├«n╚Ťa ude╚Ötenilor se trage din oieri maramure╚Öeni. CAMILAR, N. II 5. ├Änv─â╚Ť─âtura asta b─âiatul o avea de la b─âdi╚Ťa Neonil care o cuno╚Ötea de la oieri vechi, de la muntele Ceahl─âu. SADOVEANU P. M. 148. 2. (├Änvechit) Slujba╚Ö ├«ns─ârcinat cu ├«ncasarea oieritului. L─âcuste mai pu╚Ťin pustietoare dec├«t c─âm─âra╚Öii... oierii, v─âdrarii. RUSSO, S. 109. 3. Numele unei constela╚Ťii; ciobanul-cu-oile. St─â-n mijlocul bol╚Ťii oierul. Luceaf─âru-i gata s-apuie. CO╚śBUC, P. II 7.
oi├ęr s. m., pl. oi├ęri
oi├ęr s. m. (sil. -ier), pl. oi├ęri
OIÉR s. v. cioban.
OI├ëR ~i m. 1) fam. Persoan─â care are ├«n grij─â oile; p─âstor; cioban; ovicultor. 2) ├«nv. St─âp├ón (sau ├«ngrijitor) al unei t├órle; t├órla╚Ö. 3) ├«nv. Slujba╚Ö ├«ns─ârcinat cu ├«ncasarea oieritului. 4) pop. Una dintre cele dou─âsprezece constela╚Ťii zodiacale; constela╚Ťia Lira; Ciobanul-cu-Oile. [Sil. o-ier] /oaie + suf. ~ar
oier m. p─âstor de oi.
o─ş├ęr m. (d. oa─şe). P─âstor (sa┼ş ╚Öi nep─âstor) proprietar de o─ş, t├«rla╚Ö.
OIER s. cioban, păstor, (înv. și reg.) păcurar, (Maram. și nordul Transilv.) oieș. (Un ~ cu turma sa.)

Oier dex online | sinonim

Oier definitie

Intrare: oier
oier substantiv masculin admite vocativul
  • silabisire: o-ier