oiém (-muri), s. n. – Cantitate procentuală de făină sau de grăunțe reținuțe ca plată la moară, la treierat etc. – Var. oem, oim, ui(u)m. Megl. uiem. Sl. uimati „a reține”, cf. slov., ceh. ujem, sb., cr. ujam (Miklosich, Lexicon, 1044; Cihac, II, 723).

oiem (uium) n. partea de făină sau grăunțe ce se dă morarului drept plată pentru măcinat. [Slovean UĬEM, măcinat].

oĭém, V. uĭum.

uĭúm și huĭúm n., pl. urĭ (vsl. *uĭemŭ, d. uimati, a lua, a substrage; nsl. ujém, sîrb. ujam, bg. uem. V. uĭmesc). Jormă, dejmă, ușur, vamă, zecĭuĭală, partea de cereale pe care țăraniĭ o daŭ moraruluĭ îld. banĭ p. măcinat. – Și oĭém (Arg. Dîmb.) și oim (Vl. Ilf.) și oĭúm. V. avaĭet.