OIÉSC, OIÁSCĂ, oiești, adj. (Pop.) Care aparține oilor, privitor la oi, ca al oilor, de oaie. [Pr.: o-iesc] – Oaie + suf. -esc.

OIÉSC, OIÁSCĂ, oiești, adj. (Pop.) Care aparține oilor, privitor la oi, ca al oilor, de oaie. [Pr.: o-iesc] – Oaie + suf. -esc.

OIÉSC, -EÁSCĂ, oiești, adj. (Rar) De oaie, ca a(-l) oilor. Da tu, cuc călugăresc Cu barba de păr oiesc! Cum de tu ai cutezat în Tiligrad de-ai intrat. BIBICESCU, P. P. 299.

oiésc (pop.) adj. m., f. oiáscă; pl. m. și f. oiéști

oiésc adj. m. (sil. -iesc), f. oiáscă; pl. m. și f. oiéști

OIÁSCĂ s. v. rostopască.

oiască s. v. ROSTOPASCĂ.